Ascensiuni duhovnicești

Mîntuirea este un dar universal

* Minunea vindecării fiicei demonizate * Credința femeii cananeiene: „O, femeie, mare este credința ta!” (Matei 15, 28) * Sinergia dintre har și credință * Statornicia în credință

în duminica a XVII-a după Rusalii, la Sfînta Liturghie, se citește pericopa evanghelică ce istorisește vindecarea unei fiice cuprinsă de demon, miunune săvîrșită de Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului. Iisus a ieșit din teritoriul poporului „ales”, israelit, pentru a o întîlni pe femeia păgînă care îl roagă să-i vindece fiica demonizată: „Doamne, ajută-mă!”. La început, Domnul nu i-a „răspuns nici un cuvînt”. Intervin și Apostolii în favoarea ei: „Slobozește-o că strigă în urma noastră”. Par și ei derutați de comportarea învățătorului lor.
Modul de comportare a lui Iisus este, în primul rînd, pedagogic. El nu voia să rămînă ascunsă credința acelei mame. Chiar și după intervenția ucenicilor tăcerea lui Iisus ar fi fost de-ajuns să o ducă pe acea femeie la deznădejde. Dimpotrivă, ea nu renunță la rugăciune și vine înaintea lui Iisus, închinîndu-I-se. Prin aceasta mărturisește că nu se îndoiește de puterea Lui dumnezeiască.
Atunci, Domnul face o declarație cu caracter general: „Nu este bine să iei pîinea copiilor și s-o arunci cîinilor!” Pentru păgîni, Iisus folosește denumirea disprețuitoare pe care le-o dădeau israeliții, aceea de „cîini”, făcînd referire la „necurăția păgînilor”. Aceștia nu făceau deosebire între alimentele curate și cele necurate, conform prescripțiilor din Legea lui Moise. Nu aveau nici practica ablațiunilor sau a spălărilor rituale. De aceea ei erau numiți, batjocoritor, „cîini”.
Femeia cananeiană nu L-a contrazis pe Iisus. Preluînd deosebirea pe care Iisus o face între copii și cîini, ea acceptă că face parte din categoria celor din urmă. Și a răspuns, cu înțelepciune: „Dar și cîinii mănîncă din firimiturile ce cad de la masa stăpînilor lor”. Sfîntul Ioan Gură de Aur (m. 407) a apreciat foarte mult acest răspuns evanghelic: „Ai văzut înțelepciunea femeii, că nici n-a îndrăznit să-l contrazică pe IIsus? Ai văzut ce suflet are?”. Hristos îi spune: „Nu este bine”, iar ea răspunde: „Da, Doamne!”. De aceea ea a ajuns printre fii. Iisus a lăudat atunci răspunsul acelei mame: „O, femeie, mare este credința ta!”. ânțelegem acum atitudinea lui Iisus față de ea. Așteptase ceea ce El știa că avea să grăiască. Și, cum am arătat, voia să fie vădită credința ei. Apostolii și ceilalți trebuiau să învețe de la această păgînă ce înseamnă credința. Sfîntul Ioan Gură de Aur atrage atenția că Iisus n-a rostit acele cuvinte ca s-o batjocorească, ci „ca să o atragă și să descopere comoara ascunsă în inima ei”. Atunci Iisus a rostit și: „Fie ție precum voiești!”. Un „fie” dumnezeiesc înrudit cu acel „Fie” rostit de Dumnezeu la începutul creației: „Să fie lumină!” (Facerea 1, 3). „Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela”. Desigur că puterea divină a lui Iisus a vindecat-o pe fiica demonizată. Dar și credința femeii a conclucrat la această vindecare. E vorba de sinergia dintre credință și har. Iisus nu a zis direct: „Să se vindece fiica ta”, ci „Mare este credința ta! Fie ție precum voiești!”. Minunea s-a realizat și prin puterea credinței. De aceea, femeia din părțile Tirului și ale Sidonului este un exemplu atît de important pentru credința ei. Este credința care i-a plăcut lui Iisus: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”. Nici femeia cananeiană nu-L cunoscuse pe Iisus, nu primise dovezile învierii Lui. Este drept, auzise de minunile Sale! Iar acum credința ei i-a fost răsplătită. Și rezultă un alt adevăr: că și păgînii au dreptul la mîntuirea adusă de Logosul întrupat. Mîntuirea este un dar universal.
Hristos Domnul ne oferă darurile mîntuitoare, dar în același timp ne dă putere să le însușim și să le activăm în propria ființă. „Statornicia cea întru credință/ E necesară în orice ființă./ Statornic fii și tu, frate creștine/ Atît la rău, cît și la bine!” (pr. T. Poneavă).

Pr. prof. dr. Constantin Leonte har și credință * Statornicia în credință

în duminica

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!