Ascensiuni duhovnicești

Scara dumnezeiescului urcuș

* Duminica Sfîntului Ioan Scărarul * Exemplul de viață morală
* Despătimirea *”Veniți să ne suim în Muntele Domnului și în casa Dumnezeului nostru” (Isaia 2, 3)

Duminica a IV-a din Sfîntul și Marele Post al Paștilor este consacrată serbării unui mare Părinte și îndrumător duhovnicesc,
Sfîntul Ioan Scărarul. în calendarul ortodox el este pomenit la 30 martie. Viața lui a fost smerită și tainică, motivată de dorul întîlnirii cu Dumnezeu, prin dobîndirea mîntuirii personale. A trăit patruzeci de ani în sihăstrie, fiind un promotor al isihasmului, cu mult înaintea Sf. Grigorie Palama (^1359). Viața lui a fost o rugăciune neîncetată, fiind un exemplu de virtute; medic sufletesc, el s-a dovedit un înțelept al pustiei, Duhul Sfînt însuflețindu-i cuvîntul și fapta, încît a devenit, din punct de vedere duhovnicesc, „o stea nerătăcită ce luminează pînă la marginile lumii” (Condacul Sfîntului). Roadele sale duhovnicești s-au concretizat în cartea numită „Scara Raiului”, citită cu nesaț de iubitorii de carte bisericească din toate timpurile și locurile; nu numai monahii, ci și credincioșii de rînd care apreciază înțelepciunea și trăirea marilor asceți (pustnici) ai Bisericii.
„Scara Raiului” a fost alcătuită de Sf. Ioan în 30 de trepte (capitole), după cei 30 de ani ai vieții Domnului Hristos. Pe această „Scară” se urcă, din treaptă în treaptă, de la cele pămîntești la cele cerești. Care sînt aceste trepte, sintetic? în esență, acestea sînt: 1. fuga de lume sau lepădarea de averi, rudenii și de sine însuși; 2. intrarea sub „ascultarea” unui povățuitor iscusit, căința cu lacrimi și aducerea aminte de moarte; 3. tăcerea, înfrînarea și lepădarea de toată grija cea lumească prin despătimirea de lăcomie, arghirofilie, mîndrie, trîndăvie și celelalte; 4. realizarea virtuților duhovnicești: blîndețea, curăția, sărăcia de bună voie, privegherea, smerenia, tresvia și rugăciunea, liniștea și nepătimirea, toate fiind încununate de cele trei mari virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea.
Motivul de taină al Scării este acest urcuș dumnezeiesc pe care trebuie să-l realizeze creștinul în viața sa. Precum pe o scară, urcușul se face din treaptă în treaptă, tot astfel progresul duhovnicesc nu se realizează la întîmplare, ci cu o metodă anume, cu iscusință, de-a lungul întregii vieți, sub îndrumarea unui mentor încercat.
Sf. Ioan supranumit „Scărarul” (de la denumirea cărții sale) a fost, fără îndoială, un mare mentor spiritual. A devenit renumit prin cuvîntările pe care le-a ținut ucenicilor săi și viețuitorilor obștii monahale de la Rait. Acuzat de unii viețuitori că a căzut în păcatul mîndriei pentru că „vorbea” prea mult, Sf. Ioan și-a „luat” o perioadă de tăcere „forțată”. O perioadă de timp nu a mai scos nici o vorbă, astfel încît detractorii săi au intervenit și l-au rugat să „vorbească” din nou. în această perioadă și-a scris el „Scara”, opera vieții sale.
Desigur, această capodoperă a literaturii aghiografice a fost destinată, în primul rînd, monahilor (călugărilor). însuflețită de dumnezeiască înțelepciune, Scara este ea însăși un „povățuitor” iscusit pentru cei retrași din lume, care voiesc să se lase „scriși” de degetul lui Dumnezeu cu focul Duhului Sfînt.
Urcînd cele 30 de trepte creștinul poate vedea, ca într-o oglindă, uneltirile demonice ale păcatului, înlănțuirea virtuților, dar și a patimilor. Bunul credincios învață, astfel, metoda cunoașterii de sine și a despătimirii supreme. Iată cîteva cugetări ale Sf. Ioan:
1. „doctoria împotriva îngîmfării se cumpără cu aurul smereniei”;
2. „monahul neagonisitor este stăpînul lumii”;
3. „ascultarea este mormînt al voii”;
4.”cine și-a agonisit pomenirea morții nu va păcătui în veac”;
5. nesimțirea este „moartea sufletului mai înainte de moartea trupului”;
6. nepătimirea este „învierea sufletului mai înainte de învierea trupului”;
7. podoaba cea mai de preț este sfînta castitate și curăție sufletească și trupească: „cine a agonisit-o pe aceasta, acela a murit și a înviat și încă de aici a început nestricăciunea cea viitoare”.
„Scara Raiului” se citește la sfintele slujbe din mănăstiri, de-a lungul Postului Mare. Considerată de ortodocși o carte de căpătîi, foarte căutată, ea se poate citi și în particular, cu atenție și dorința de a urma povățuirile ei. îndemnul Sf. Ioan Scărarul, îndemn suprem este acesta: „Iubiți pe Dumnezeu și veți afla har veșnic; nimic să nu cinstiți mai mult decît dragostea Lui, ca să aflați odihnă împreună cu toți sfinții, cînd va veni întru mărirea „Sa” (Vecernia duminicii).

pr. prof. dr. Constantin LEONTE

P.S.: „Scara Raiului” a fost tradusă de Varlaam, fostul mitropolit al Moldovei (sec.XVII), avînd titlul „LEASTVIȚA” (în slavonă). De asemenea, constituie un volum aparte în colecția „Filocaliei”, tradusă de pr. prof.dr. Dumitru Stăniloae. Că Sf. Ioan Scărarul a fost un isihast în adevăratul sens al cuvîntului rezultă din celebra sa cugetare: „Iar dacă vrei să cunoști degrabă folosul rugăciunii, să se lipească pomenirea lui Iisus de răsuflarea ta”.în primul rînd, monahilor (călugăr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!