Ascensiuni duhovnicești

Unitatea și indisolubilitatea căsătoriei creștine

• psihologia dragostei conjugale n „Te iubesc!” – pentru veșnicie…

Mai întîi aș dori să mulțumesc „Ziarului de Bacău” pentru generozitatea de a-mi fi publicat seria de articole legate de familia creștină, de Sfințenia Tainei Cununiei și a iubirii conjugale statornicite de Dumnezeu între bărbatul și femeia creați după „chipul și asemănarea Sa”. Ceea ce aș vrea să evidențiez în acest ultim articol este unitatea și indisolubilitatea Căsătoriei, deoarece în vremea noastră se constată, din păcate, un mare număr de divorțuri, despărțiri nefericite între soți, care marchează un declin al Familiei creștine. Statisticile publicate în mass-media sînt de-a dreptul alarmante. Pe de o parte, ca preot slujitor la o parohie din Bacău, am constatat că anul acesta vor fi oficiate un mare număr de Cununii „religioase”. Poate cel mai mare din ultimii ani. Dar cînd întîlnești numărul de divorțuri înregistrate în ultimii ani, îți pui întrebarea firească: ce-i de făcut?
Arătam că Biserica nu permite căsătoria decît între două persoane de sex diferit. Ea nu îngăduie – ci chiar condamnă – poligamia și poliandria, ca și homosexualitatea. Prin aceasta, Biserica lui Hristos consfințește o lege naturală, cea bazată pe natura umană, așa cum a creat-o Bunul Dumnezeu. O dovadă a celor afirmate este chiar mentalitatea firească a soțului și soției care nu admite (permite) decît o unire între două persoane. în acest sens, Fernand Lelotte reflecta că „dragostea lor nu este în mod natural exclusivă? Nu se exprimă ea în termeni care exclud o terță persoană? Formula «Te iubesc»” admite ea un subînțeles ca acesta: «Te iubesc, dar mă rezerv și pentru alții»? Psihologia dragostei manifestă o trăsătură profundă a naturii umane”.
Pe de altă parte, unitatea comuniunii conjugale este necesară ca să asigure egalitatea și solidaritatea deplină între cei doi soți. Ea este singurul mijloc ca să asigure o educație sănătoasă copiilor. O dragoste „împărțită” ar introduce în căminul conjugal disensiuni dăunătoare dezvoltării (spiritualizării) familiei și, implicit, a urmașilor celor două persoane răspunzătoare în fața lui Dumnezeu pentru destinul lor.
S-a observat că pe globul pămîntesc există o proporție egală între numărul bărbaților și cel al femeilor. Oare nu-i vizibilă voia lui Dumnezeu de a se stabili unirea între un singur bărbat și o singură femeie? Atunci cînd s-a referit la unitatea Căsătoriei, Iisus Hristos a precizat în Evanghelia de la Matei: „N-ați citit că Dumnezeu Creatorul dintru început l-a făcut pe om, bărbat și femeie și a zis: de aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni de femeia sa și vor fi amîndoi un (singur) trup?” (Matei, cap. 19, vers. 4 – 5).
Strîns articulată de unitatea Căsătoriei este și indisolubilitatea acesteia. Acel „Te iubesc!” exprimă o dragoste atît pentru viața aceasta (la ‘Bine și la greu”), dar și pentru veșnicie. La aceasta se referă și expresia din rugăciunea ritualului Tainei: „Primește, Doamne, cununile lor în âmpărăția Ta!”. Iar expresia: „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” întărește faptul că nu trebuie desfăcută Căsătoria oficiată prin harul lui Hristos.
Educația urmașilor cere de la cei care le-au dat naștere să-și desăvîrșească opera rămînînd uniți pentru eternitate. A se reține că expresia: „pînă ce moartea ne va despărți” nu este corectă din punct de vedere creștin. Părinții „trăiesc” și după moarte prin copiii lor…
Așadar, comuniunea familială trebuie să fie indisolubilă. Ordinea socială este profund tulburată de divorțuri. Omul creat de Dumnezeu de la început a trăit în familia care a fost cel dintîi nucleu social din care a făcut parte. Simpla posibilitate a divorțului dezbină multe familii și tulbură ordinea socială. Divorțul a făcut mai mulți nenorociți decît o face o căsătorie indisolubilă!
Esențial, prin Taina Sfîntă a Cununiei, cei doi – mirele și mireasa – se angajează să se ajute reciproc pentru a-și realiza cît mai bine rostul vieții lor pe pămînt. Ei acceptă să ducă (împartă) într-o deplină comuniune a vieții greutățile și bucuriile existenței și să călătorească împreună spre veșnicia lor. Numeroasele exemple de „cupluri” biblice ce au realizat aceasta, enumerate în ritualul Tainei (Isaac și Rebeca, Iacov și Rahela, Avraam și Sara, Iosif și Semfora, Zaharia și Elisabeta, Ioachim și Ana) ilustrează dorința Bisericii ca noile familii întemeiate să-și realizeze misiunea lor pe pămînt: plenitudinea vieții întru bucuria Creatorului! Familia trebuie să fie, în final, altarul virtuților vieții dăruită de Creator!

P.S.: „Fiule, păzește legea tatălui tău și nu uita învățătura mamei tale… Că povața este sfeșnic și legea lumină, iar sfatul și învățătura sunt Calea Vieții” (Proverbele lui Solomon 6, 20 – 23; 1, 8 – 9). (pr. prof. dr. Constantin LEONTE) decît între două persoane de sex

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!