Ascensiuni duhovnicești

Necesitatea educației moral-religioase (2)

• într-o societate cu atîtea probleme de rezolvat, necesitatea educației moral-religioase creștine este de stringentă actualitate

Tradiția de veacuri a colaborării dintre Școală și Biserica Ortodoxă, tradiție ce datează de la începuturile învățămîntului românesc, nu putea fi trecută cu vederea. Astfel, a fost reintrodusă în școli religia pentru educarea morală a tinerei generații, de revenire la toate tradițiile bune și sănătoase ale poporului român. Religia, ca și celelalte obiecte de studiu, se încadrează în norme bine stabilite: programe, planificare, proiectare didactică, obiective, metode etc.
Marii pedagogi ai lumii apreciază că metodele folosite de Iisus Hristos în propovăduirea Evangheliei, a adevărului etern, nu vor fi depășie de nimeni – dialogul, parabola, comparația, intuiția, meditația; de aceea ei consideră că Religia Creștină trebuie să stea la baza educației. Plecînd de la învățăturile lui Hristos, educația moral-creștină are de acționat asupra celor două componente ale ființei umane: sufletul și trupul, asupra omului întreg, urmînd să i se dea cea mai mare importanță sufletului, dar fără ca prin aceasta cealaltă parte a ființei umane, aici, pe pămînt, trupul, să fie nesocotită.
Calea spre Dumnezeu pentru om este însuși Hristos. Prin urmare, cunoașterea căii presupune cunoașterea deplină a lui Hristos, a duhului și a vieții pe care El le-a revelat pe pămînt. Pentru că Hristos este de nepătruns cu mintea și desăvîrșit în fiecare făptuire a vieții sale, nu este firesc ca o asemenea cunoaștere să fie de dobîndit fără harul Preasfîntului Duh. Harul lărgește într-un chip neașteptat dimensiunile omului pînă la dumnezeiasca nemărginire și îl strămută în universalitatea lui Hristos. Dobîndirea harismei acestei universalități se realizează potrivit sporirii întru asemănarea cu Hristos.
Educația creștină are ca scop realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu și creșterea continuă a omului în această comuniune. Dar la această comuniune și la creșterea în ea omul nu are acces decît în stare de curățenie morală, ceea ce implică purificarea de patimi și păcate prin pocăință ca stare continuă, adică virtute, și ca Taină prin care Dumnezeu însuși iartă greșelile și păcatele săvîrșite și mărturisite cu căință, prin harul dumnezeesc împărtășit în acest sens penitentului. în acest sens a spus Iisus în Predica de pe Muntele Fericirilor: „Așa să-L lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încît să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Matei 5, 16).
Puterea educației creștine, în ceea ce are ea de realizat, își are sursa în comuniunea omului cu Hristos. De aici și un prim aspect principal al idealului educației creștine: aprinderea și dezvoltarea credinței în Dumnezeu prin participarea creștinului la viața Bisericii și la activitatea Bisericii în lume, pentru mîntuirea oamenilor și viețuirea lor morală creștină în familie și în societatea semenilor, după pilda lăsată nouă de Hristos.
Educația creștină, ca să-și ajungă idealul implică anumite condiții și factori, mijloace de care Biserica – prin organele ei – va ținea seama și va urmări prezența și lucrarea tuturor acestora. Astfel, în desfășurarea ei, lecția de religie – după programa stabilită – va avea în vedere respectarea atît a principiilor generale ale învățămîntului educativ, cît și momentele logico-psihologice pe care le implică orice lecție cu succes didactic. învățămîntul creștin-ortodox nu se poate mulțumi cu o simplă cunoaștere a adevărurilor de credință, ci el trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a credinței însăși în viața religios-morală a copiilor, tinerilor și a tuturor creștinilor. Acțiunea de instruire, și mai cu seamă cea de educare este punctul central pe care se sprijină școala Bisericii prin educația creștină la copii și tineri. Profesorul de religie menține echilibrul necesar în ceea ce privește învățarea conținutului specific și trăirea religioasă. El trebuie să îmbine latura obiectivă cu cea subiectivă. (Va urma). (pr. prof. dr. Constantin LEONTE)credință, ci el trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a credinței

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!