Ascensiuni duhovnicești

Pustnicia duhovnicească

• Cuviosul Părinte Dimitrie cel nou Basarabov (sec. XIII)* Mare pelerinaj la București n Un sfînt prețuit asemenea Cuvioasei Parascheva n Să urmăm virtuțile lor!

Astăzi, 27 octombrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfîntul Mucenic Nestor, care a dat pildă de ascultare față de Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie izvorîtorul de mir, deoarece la îndemnul și rugăciunile acestuia l-a omorît pe Sie cel păgîn, prigonitor de creștini, mărturisind astfel pe Hristos. O altă pildă de ascultare este Cuviosul Părinte Dimitrie cel din Basarabi, de pe apa Lomului (azi Bulgaria). Acesta cu adevărat „osîrduitor” a fost spre cele cerești, așa cum se exprimă un antifon din duminici: „Viața pustnicilor fericită este, căci se într-aripează spre dumnezevescul dar” (glas V), deoarece viața întru nevoințe o a săvîrșit”.
Dorul după cele dumnezeverți l-a făcut să aleagă calea monahismului, retrăgîndu-se lîngă satul său natal într-un schit. Sîntem în Imperiul Asăneșților (român-bulgar). Aici a avut ca ascultare păstoritul vitelor. Spiritual, practică ascetic postul, privegherea și „lacrimile de taină”, pe care numai Dumnezeu le știa.
Dar pentru a scoate în relief sobrietatea conștiinței sale, vom urmări o întîmplare din viața de dinainte de retragerea din lume: „într-o zi pe cînd umbla prin iarba înaltă, în urma vitelor satului, a strivit din grabă și din nevedere toți puii golași dintr-un cuib de pasăre. S-a simțit vinovat în inima lui, ca pentru o mie de morți, și și-a pedepsit piciorul cu care greșise, neîncălțîndu-se trei ani întregi, nici vara , nici iarna, în semn de ispășire”. Sfîntul are conștiința întru ascultare, vie și după moarte, căci tămăduiește pe o copilă bolnavă de duh necurat, după ce i-a descoperit moaștele, arătate de Sfînt prin vis.
După cîteva secole, prin voia lui Dumnezeu, acestea au ajuns la noi în Catedrala Patriarhală din București, fiind dăruite de generalul rus Petru Saltâkov pe 13 iulie 1774, Mitropolitului de atunci, Grigorie II.
Minunile Cuviosului nu au încetat să se arate, ca răspuns al slujbelor și rugăciunilor către dînsul (slujba Cuviosului Dimitrie a fost tipărită în 1779 cu „osîrdia și sîrguința” arhimandritului Sfintei Mitropolii în București-Filaret). Acest dar de suflet a păzit Țara Românească de foametea din 1794, a ocrotit Bucureștiul de a fi ars de un grup de turci în 1812 (în timpul Mitropolitului Dositei Filiti) și continuă să ne ocrotească alături de celelalte moaște de Sfinți din țară, „către care curg neîncetat rîuri de oameni, secate de sens” ce se transformă în „rîuri de apă vie” (Ioan 7, 38)
Drept gratitudine să-i cîntăm: Bucură-te Făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! și, „văzînd viață străină, să ne înstrăinăm din lumea cea deșartă, mutîndu-ne mintea la cer, că pentru aceasta a viețuit cu înstrăinare, ca să ne învețe și pe noi a urma vieții lui spatrăgîndu-ne mintea la înălțime să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Condacul al VIII-lea). „Ce folos de trudă, forță/ De sub cea cereasca torță?/ Se-ntreabă Ecleziastul/ Și cu el o lume, vastul/ Răspunsul ni-l dă ilustru/ Viața Sf. Dumitru/ Tu ca Sf. Dimitrie/ Dovedește bărbăție/
De suflet să te grijești/ Inutil să nu trăiești! (pr. Teodor PONEAVĂ, Predici versificate)i din țară, „către care curg ne

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!