Ascensiuni duhovnicești

Viața întru credință

• hristificarea credinciosului prin comuniunea cu Hristos din Sfintele Taine n comuniunea reală cu Dumnezeu (2)

începutul vieții viitoare se găsește în viața aceasta. Aici are loc pregătirea pentru viețuirea de acolo. Spune Nicolae Cabasila: „Nu te poți apropia viu de acea lume fericită, dacă nu ești pregătit pentru aceasta prin viața lui Hristos și nu este modelat după chipul Lui”. Această pregătire nu se poate face decît încorporîndu-ne în Hristos, primind viața Lui proprie și propriile Lui simțiri și funcții. Omul adevărat se naște prin nașterea în Hristos. Nașterea biologică reprezintă pregătirea nașterii reale în Hristos. Ultima e cu mult mai înaltă, fiindcă îl naște pe om la existența și viața unită cu Dumnezeu, realizîndu-l astfel ca om adevărat. întîlnim această învățătură la Sfîntul Maxim Mărturisitorul și Nicolae Cabasila. Acesta din urmă susține că în nașterea spirituală Hristos dă omului viața Lui și viața aceasta a lui Hristos e viața cea nouă și adevărată a omului. în nașterea naturală născătorul dă copilului posibilitatea de a-și crea ochi și mădulare asemenea celor ale sale, în vreme ce în nașterea spirituală Hristos dă omului proprii Săi ochi și propriile Lui mădulare. Nașterea naturală e o separație a mamei de copil, nașterea spirituală e o unire continuă, iar dacă omul se separă de Hristos, atunci el moare. „Sîngele prin care trăim acum este sîngele lui Hristos și trupul nostru este trupul lui Hristos, comune ne sunt mădularele și comună ne e viața”. Aceasta este comuniunea reală. Comuniunea cu născătorii naturali e doar o icoană a comuniunii; comuniunea reală e comuniunea cu Hristos. Domnul nu ne-a dat viața ca să se separe în continuare de noi aceia (părinții naturali), ci este prezent și unit pururea; și face viu și constituie (pe om) prin însăși faptul că e prezent în el. Iată de ce Ortodoxia a preferat, cu deosebire în perioada Sfinților Părinți și în scrisul marilor trăitori ai unirii cu Dumnezeu, să folosească termenii de viață în Hristos, de viață în Duh, de viață duhovnicească, de viață în Dumnezeu, pentru viața creștinului în unire cu Dumnezeu, indiferent pe ce treaptă s-ar afla această trăire. Ea a urmat în această privință exemplul Sfîntului Apostol Pavel. în nașterea spirituală Hristos creează în om un nou organism spiritual prin care omul trăiește viața spirituală, cu ochi spirituali și urechi spirituale. Acest organism care e tocmai omul cel nou și care, ca unul spiritual, nu e supus stricăciunii, va supraviețui după moarte și va ține existența umană vie în viața veșnică. Dacă nu avem acest organism și aceste simțiri, cu ce ochi – întreabă Cabasila – vom vedea pe Hristos? Soarele dreptății care va străluci în veacul viitor? Cum ne vom împărtăși la Masa euharistică ce ne va fi pusă înainte? De aceea, Sfinții Mucenici au preferat să-și piardă capetele decît pe Hristos. însuși Domnul a spus că va fi în aceia care se botează în numele Sfintei Treimi, născîndu-se din nou din Duhul Lui cel Sfînt (Matei 28, 19; Ioan 3, 5) și se hrănesc cu Trupul și Sîngele Lui în Sfînta âmpărtășanie (Matei 26, 26 – 27).
Prin Botez, Mirungere și Euharistie și restul vieții spirituale ne încorporăm în Hristos, primim existența creștină (hristocentrică și hristomorfă), precum și forma și viața corespunzătoare. în acest mod, tatăl ceresc „găsește pe fețele noastre însăși forma (chipul) Fiului Său și recunoaște în noi mădularele Celui Unul Născut al Său. Astfel, fiind cunoscuți Celui ce cunoaște cele proprii ale Lui, ieșim din ștergere și uitare la ne-uitare, la adevăr (aletheia). Omul, fiind înainte întuneric, devine lumină, primește subzistență fiind înainte nimic; este împropriat și înfiat de Dumnezeu fiind dus din temnița și din sclavia extremă și așezat pe un scaun împărătesc”.
Viața spirituală adevărată este, deci, viața în Hristos sau viața lui Hristos în noi. Evidența vieții spirituale este redată concret de expresia Apostolului neamurilor: „De acum nu mai trăiesc eu,ci Hristos trăiește în mine” (Gal. 2, 20). (pr. prof. dr. Constantin LEONTE)ntru viețuirea de acolo. Spune Nicolae Cabasila: „Nu te poți apropia viu de acea lume fericită, dacă nu eș

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!