Ascensiuni duhovnicești

A trăi viața întru credință

Romulus Dan BUSNEA

în preajma celei mai mari sărbători creștine – învierea Domnului – este necesar să ne facem o analiză a conștiinței de sine, a sufletului împovărat de păcatele lumești. Mai mult ca oricînd, ar trebui să avem parte de zile de seninătate și pace sufletească, de apropiere față de semeni și de bucurie a vieții pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Această perioadă este și un prilej de a gîndi mai profund asupra semnificațiilor și semnelor vremurilor care vor veni. Este momentul să spunem lucrurilor pe nume, și anume că secolul XXI a debutat sub auspiciile oarecum profetice că acesta va fi unul religios, sau nu va fi deloc. Asistăm pe zi ce trece la alternativele lansate de Occident cu privire la o nouă religie, la o religiozitate formală, o conformare exterioară la diferitele coduri etice ale multitudinilor de religii actuale care ne învăluie de pretutindeni. Acestea vor să ne arate, chipurile triumfător, superioritatea unei civilizații care a asilmilat și a dezvoltat cu precădere latura religioasă a umanului. Sub masca umanismului iubitor de om și nu de Hristos-Dumnezeu, ecumenismul – prin promovarea noiilor religii, multe dintre ele de-a dreptul utopice – dorește să instaureze împărăția lui antihrist pe acest pămînt. Este momentul să luăm atitudine în fața vicleanului duh, care rîvnește la a ne desprinde de Ortodoxie și a ne face lucrători pentru noul templu babilonic al împărăției lui antihrist. Există acum un real pericol prin care Noua Eră (New Age) prin gîndirea sa, urmărește să-i facă pe unii creștini să fie cu totul bulversați la orice pare să fie asociat cu mișcarea pe care o presupune această eră, îndeosebi în legătură cu teoriile conspirative. Agenda politică a mișcării New Age devine periculoasă, deoarece ea este întemeiată pe concepția monistă și panteistă despre lume. în consecință, această agendă a mișcării New Age este antiteistă (deci, împotriva lui Dumnezeu) și anticreștină.
Din păcate, globalismul și integrarea tuturor culturilor nu permit exprimarea unor opinii valabile doar în contextul unei anume culturi care va părea irelevantă pentru o alta. în plus, nu se va putea interveni în cultura unei țări pretinzîndu-se o schimbare a tradițiilor. Cam la astfel de concepte pot conduce ideologiile și modificările de concepție despre lume și viață și valorile morale pe care mișcarea New Age le promovează. Ele sînt, în prezent, întîlnite în lumea noastră contemporană, iar creștinii de pe acest pămînt au încă sacra datorie de a avertiza asupra consecințelor întronării eului și a omului ca autoritate morală finală și spirituală. Să nu uităm că acest lucru, deși este promovat cu ardoare de adepții Noii Ere, nu este posibil, deoarece omul este în primul rînd un păcătos.
Noua bază ideologică pe care mișcarea New Age o pune ca o prioritate pe agenda sa politică este unitatea tuturor religiilor. în aceasta, deși este permisă existența religiilor variate, fiecare religie este privită ca învățînd același adevăr central: divinitatea umanității. în lumina acestei noi ideologii, Creștinismul este reinterpretat și redefinit de adepții mișcării ca un „Creștinism ezoteric”. Ecumenismul profund este mișcarea care încearcă să valorifice înțelepciunea tuturor religiilor lumii: a hinduismului, a budismului, a islamismului și a iudaismului, a taoismului și a sintoismului, a creștinismului în toate formele sale, a religiilor native și a zeilor religiilor din întreaga lume. Conform noilor teorii, în valorificarea acestei înțelepciuni constă ultima speranță de supraviețuire a planetei pe care o denumim casa noastră. Tragedia pentru majoritatea dintre noi este inconștiența față de o conspirație la nivel spiritual, care este adevărată și care s-a concretizat în istoria omenirii: este cea a puterilor demonice și a diavolului, cel care de la început a plănuit detronarea lui Dumnezeu în umanitate și ridicarea ulterioară a omului la nivelul de conștiință divină ce a fost cîndva refuzată de Dumnezeul creator al omului. Dacă doriți să vă edificați, această conspirație este dezvăluită încă din primele pagini ale Bibliei și reprezintă iluzia spirituală fundamentală de care suferă mișcarea New Age: oferirea statutului de Dumnezeu omului. Dar iată și pasajul din biblie referitor la această dezvăluire: „…sigur nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua cînd veți mînca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscînd și binele și răul” (Geneza 3, 4-5). Această conspirație, inițial îndreptată împotriva lui Dumnezeu, a avut un efect doar asupra omului, ducîndu-l la căderea în păcat, stare în care se găsește imediat după crearea lui și pînă în zilele noastre, așa cum amplu ne dovedește întreaga istorie a umanității. Promovarea omului la conștiența divină nu a reușit atunci și nici nu va reuși acum, adică în vremea mișcării New Age. Dimpotrivă, decăderea pe zi ce trece a omului pare să accentueze tot mai mult și nevoia lui de credință în adevăratul Răscumpărător al umanității care este Domnul Nostru Iisus Hristos. Graba politică de a se conforma noilor concepte în privința atitudinii față de aspectul religios al vieții, al tuturor cercurilor și centrelor de putere din lume, nu face decît să confirme autonomizarea conștiinței globale în raport cu Dumnezeu, mutarea definitivă în conștiințele personale a centrului de atracție și raportare de la Dumnezeu la om. Iar de aici la demon nu mai e decît un pas. Pe parcursul istoriei, omenirea a căutat refacerea unității antebabilonice sub diferite forme, toate avînd însă caracteristica uitării adevăratului Dumnezeu, a anulării prezenței Dumnezeului celui Viu, Hristos, din conștiința umană și înlocuirea lui cu antihristul.
Tocmai de aceea viața trebuie trăită în perspectiva învierii. Modul divino-uman de existență făcut posibil prin întruparea lui Hristos, care suprimă toate distanțele între dumnezeiesc și omenesc, este și trebuie să fie viața trăită ca dar al lui Dumnezeu, în care toate acțiunile, faptele, trăirile, sentimentele se vor raporta la singurul criteriu real, adevărat: persoana divino-umană a Mîntuitorului. „Eu sunt calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl meu decît prin Mine” (Ioan 14, 6). Pe acest adevăr se fundamentează întreaga viață a Bisericii, trăită de fiecare credincios în parte, ca viață în Hristos, în care lumea se lucrează, se gîndește, se iubește așa precum Dumnezeu o gîndește, o lucrează și o iubește. Așadar, să ne gîndim și să ne rugăm cu smerenie la bunul Dumnezeu, dar să fim și mereu atenți în fața pericolelor pe care noile vremuri ni le pun în față.rimul rînd un păc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!