Așa mi-au zis că-i cheamă: Costel și Ionel. Costel are 12 ani; Ionel – 10. Și-s din Mâlosu, comuna Lipova. Știu că Mâlosu e un sat de oameni nevoiași, deși muncesc cinstit pămîntul, cu rîvnă și cu speranță. Dar speranțele nu-s pe măsura muncii lor, că pămîntul nu-i prea darnic în locurile astea… Părinții celor doi frați muncesc și ei pămîntul. Au grădină cu legume, nene, anul ăsta a plouat și au crescut, așa îmi spun cei doi băieți pe care i-am cunoscut la ieșirea unui magazin de mărfuri la mîna a doua. Încă de aseară tatăl le-a umplut un sac mare, din rafie, cu pătrunjel și țelină și mărar și leuștean, le-a legat în mănunchiuri mari, de cinci mii mănunchiul, atîta le-a spus să ceară, dis-de-dimineață i-a urcat în mașină și au ajuns la Bacău și s-au postat într-un colț al pieței celei mari, au scos „marfa” pe trotuar și n-a durat un ceas și au făcut cîteva sute de mii. „Vedeți că acolo, chiar în piață, e un magazin cu haine și încălțăminte, da’ nu intrați în magazinele unde-s haine noi, întrebați voi, vă descurcați, că doar sînteți băieți mari!…”, așa le-a mai spus tatăl lor și, se vede cît de colo, băieții s-au descurcat. Cum spuneam, n-au ieșit bine din magazin și, imediat după colț, sub un zarzăr uscat, s-au descălțat, au pus deoparte ciorapii vechi și rupți și tenișii la fel de stricați „-îi ducem colo, în cutia aceea de gunoi” – și, pe loc, și-au pus în picioare ciorapi albi, curați și sandale și imediat vor pleca spre casă, că au cursă pe la orele prînzului. „Am făcut ceva bani, îmi spune Costel. Și, dacă vrei să știi, mai am – și scoate din buzunar și-mi arată vreo două hîrtii de o sută de mii -, cu toate că ne-am cumpărat și haine. Aici îi foarte ieftin, mai venim, trebuie să mai cumpărăm, că sîntem șapte frați acasă…”
Îi privesc. Doi copii sărmani, copii de la țară, dar isteți și, se vede, descurcăreți foc! Nu le-a fost teamă să-mi arate că mai au bani – eu le-am spus să nu facă același lucru și cu alții, că s-ar putea să nu mai aibe cu ce ajunge acasă – și erau tare fericiți că au făcut „o treabă bună”. Gîndesc că băieții de felul lor se vor descurca în viață. Și plec, bucuros la gîndul acesta… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns