Atentat la urbanitate

în disprețul cetățeanului și cu sfidarea legii

* Parcul Cancicov: trecutul, prezentul – le știm; dar… viitorul?

De mai bine de zece ani, o bună parte din Parcul Cancicov a devenit nu doar o a doua groapă de gunoi menajer al orașului, ci și locul unde se-nvîrt și se întîlnesc afaceri dubioase cu terenuri ce fac parte din domeniul public. Nu ar fi exclus ca peste puțin timp aici să apară numeroase vile ultraelegante ale protipendadei băcăuane, în disprețul cetățeanului onorabil și cu sfidarea legii. Pentru a preîntîmpina o atare posibilitate, inițiem un nou demers mediatic cu publicarea, în trei episoade, a scrisorii unui concitadin care nu a rămas indiferent la ingineriile prin care anumiți edili ai urbei noastre urmăresc să faciliteze schimbarea destinației terenului respectiv prin nerespectarea testamentului și a voinței donatorilor manifestate în urmă cu mai bine de 70 de ani:

Al cui este parcul?

Parcul Cancicov – una dintre bijuteriile cele mai valoroase pentru băcăuani, reprezintă un colț de verdeață mult îndrăgit și chiar iubit de către cei care încearcă să beneficieze de bogățiile și atracțiile pe care, cu multă generozitate, ni le oferă sfînta Natură.
încercînd să opresc tăvălugul uitării care se așterne pe trupul acestui edificiu se cuvine, dar avem și datoria ca din cînd în cînd să găsim prilejul și răbdarea pentru a ne reaminti o serie de momente și de cei care au contribuit la nașterea și supraviețuirea singurului parc din centrul orașului.
Răsfoind prin labirintul dosarelor ocrotite cu multă grijă de Arhivele Naționale din Bacău, ca și cărțile din cocheta bibliotecă municipală/județeană care a poposit de puțin timp în impunătoarea clădire a Muzeului de Științele Naturii, și care nu întîmplător a fost „plantată” în mijlocul parcului, am reușit să adun mai multe date și informații care au însoțit acest parc pînă în zilele noastre și care, pe acest traseu, a purtat mai multe denumiri, precum: Parcul Nou, Parcul Spitalului „Pavel și Ana Cristea”, Parcul Cancicov, Parcul Libertății, iar în prezent, din nou, Parcul Cancicov.
O primă constatare, încărcată cu multe învățăminte, scoate în evidență preocuparea și grija constantă a administrațiilor care s-au succedat la conducerea Primăriei Bacău în acele timpuri, la care nu au lipsit sprijinul și participarea activă a multor locuitori ai acestui oraș pentru amenajarea de parcuri de agrement dotate cu ștrand, populate cu arbori seculari, vegetație ornamentală, foișor pentru muzică etc., unde băcăuanii găseau un loc de liniște, desfătare și dătător de sănătate.
încă de prin anii 1830, pe cînd Bacăul avea circa 8.000 de locuitori, au fost amenajate două parcuri, și anume: parcul de pe malul drept al Bistriței – în zona Gherăiești, în suprafață de 24 de hectare, înzestrat cu cele necesare unui parc de agrement; apoi, parcul Letea, din preajma fabricii cu același nume. După anul 1930, cînd orașul ajunsese la o populație de 60.000 de locuitori, avînd o industrie și un comerț înfloritor pentru acele vremuri, s-a lansat ideea realizării unui parc situat central, în partea de sud-vest a așezării, întrucît parcul Bistrița nu mai corespundea pretențiilor și, de asemenea, se afla la distanță mare de oraș.
Din documentele de arhivă rezultă că la începutul anului 1935 mai mulți cetățeni – 150 la număr -, prin cererile colective înregistrate la Primăria Bacău sub numerele 3215 și 3216 din 22 martie solicită amenajarea unui parc pe terenul dintre calea ferată – spitalul „Pavel și Ana Cristea” și vechiul stadion. Este de reținut că prin aceste solicitări se propune ca lucrările de amenajare să înceapă odată cu „serbarea sădirii pomilor” – eveniment la care țineau foarte mult atît Primăria, cît și cetățenii orașului și care cu timpul s-a pierdut, iar astăzi nu se mai zice (și face) nimic. Printre semnatarii acestor cereri figurează dr. Gr. Tabacaru, profesorii P. Radu și dr. Ioanovici, arhitecții C. Moraru, Petre D. Nisipescu. C.D. Palade, moștenitorii Florescu.
Alte momente ce se pot reține: 5 iulie 1935, cînd Serviciul tehnic din Primărie demarează acțiunea de întocmire a documentației tehnice, pe 18 ianuarie 1936 Primăria intrînd în posesia proiectului, care este realizat de arhitectul Eduard Pinard. Se cuvine, totodată, să menționăm că o contribuție însemnată în realizarea parcului din centrul Bacăului a avut-o fostul locuitor și ministru de finanțe la acea vreme – Mircea Cancicov, idee îmbrățișată și susținută de acesta, iar la data de 1 aprilie 1939 – prin documentul-inventar partida 5 – prin măsurătorile efectuate de inginerul cadastral Cernătescu se consemna că Parcul Nou, din partea de sud-vest a orașului Bacău, deține o suprafață de 35,4 hectare, cu o valoare totală la acea dată de 2.904.480 lei. Pe acest teren s-au plantat 20.000 de molizi, 18.000 de tei, stejar, frasin, 10.000 de salcîmi, 10.000 pini, cu aportul ocoalelor silvice Traian, Fântânele, Valea Rece și Mănăstirea Cașin, la care s-a adăugat și contribuția cetățenilor la lucrările de plantare.
Amenajarea parcului central din Bacău poartă pecetea Decretului Regal din 9 mai 1938 prin care se legaliza înființarea acestui parc conform proiectului, situat pe terenul dintre liziera orașului – calea ferată – drumul Sărata – spitalul „Pavel și Ana Cristea”. Pe baza proiectului, astăzi acest teren s-ar situa între Aleea Parcului – strada Constantin Ene – care include și terenul de sport cu stadionul de
45.000 mp – strada Spiru Haret – Școala Normală – Spitalul Central și Universitate. (Va urma) (econ. Pavel DARIE)uzeului de Științele Naturii, și care nu întîmplător a fost „plant

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!