Lipsa gardienilor publici și a patrulelor de jandarmi de pe străzi face ca orașul să colcăie de cerșetori și diverși vînzători ambulanți. Că ești la piață sau în centrul orașului, este imposibil să nu dai cu ochii de vreo țigancă sau un țigan care oferă trei perechi de șosete la zece mii de lei sau un binoclu la un milion de lei. Dacă nu ai nevoie de așa ceva, sigur poți să alegi ceva din oferta largă pe care vînzătorii de ocazie o pun la dispoziția celor care sînt dispuși să își cheltuie banii.
Pe strada Mihai Viteazul, în fața terasei „Dolce Vita”, o tînără și-a expus marfa chiar pe ciment. Chiloți, pijamale, sutiene, pantaloni de trening, toate sînt vîndute la un preț foarte bun. Un sutien costă doar 80.000 de lei, iar pantalonii sînt 100.000 de lei. „Haideți! Poftiți vă rog! Avem marfă ieftină și bună. Este «made in Polonia»”, spune fata, care se arată indignată dacă te îndoiești de calitatea hainelor pe care le vinde.
Din centrul orașului ajungi destul de repede în piață. Aici, vînzătorii ambulanți îți ies în întîmpinare, cu brațele pline de maldăre de hîrtie albă, lumînări și orice fel de mărunțiș căruia cu greu ai putea să îi găsești o utilitate. Printre ei se află și surdo-muți care oferă cu drăgălășenie tot felul de chițibușuri.
Dacă îți continui drumul și intri în piață, dai de puzderia de țigani și cerșetori care își fac de lucru prin zonă. Un puști blond și splăcit se lipește de oricine se uită către el. „Dă-mi și mie o pară, că mi-e tare foame și nu am ce mînca”, îl auzi rugîndu-se, pe un ton plîngăcios.
La cîntarul de verificare, o femeie se ceartă cu un gardian. Ea a cumpărat niște piersici, iar vînzătorul a încercat să o tragă pe sfoară. „Am lucrat în comerț mai bine de douăzeci de ani. S-a găsit un tinerel să încerce să mă prostească. Nu este posibil ca de fiecare dată cînd vreau să cumpăr ceva de la piață să am suspiciunea că sînt înșelată”, spune femeia. Vînzătorul se preface că nu și-a dat seama că a greșit: „Cum adică nu este bine? Ah, da! Acum îmi aduc aminte că v-am cerut mai mult”, spune cu nonșalanță omul. Gardianul ridică din umeri, pentru că el nu poate să facă mare lucru. „Eu nu am voie să îl amendez. Am rugat-o pe doamnă să facă o plîngere pe care am să o înaintez administrației pieței”, a declarat gardianul Claudiu Konya.
Chiar dacă vînzătorii ambulanți și cerșetorii pot fi întîlniți peste tot, gardienii care răspund de această problemă încearcă să își găsească scuze. „Deși orașul este mare, noi nu dispunem decît de patru patrule, formate din cîte doi oameni. Avem o patrulă mobilă, care colindă tot orașul și trei echipaje care verifică zona Narcisa, strada Mioriței și Autogara”, a spus Relu Mardare, adjunctul Corpului gardienilor Publici Bacău. (Oana MĂGUREAN)
Lasă un răspuns