Am participat într-una din zilele trecute, împreună cu colegul meu Ovidiu Bufnilă, la o emisiune care a avut ca temă strategiile de comunicare și imagine. Printre alte întrebări a fost și aceea dacă „Avem nevoie de imagine?” Înainte de a da un răspuns acestei întrebări să ne gândim împreună cam ce ar putea însemna imaginea.
Încercând o definiție de facto, imaginea ar fi un cumul de date, însușiri, calități și informații mai mult sau mai puțin favorabile prin intermediul cărora suntem percepuți de către cei din jurul nostru. Sunt multe variabile care intră în calcul într-un construct de imagine. Și, din păcate, toate sunt extrem de importante.
Dualitatea important/neimportant nu funcționează în acest caz. Felul în care cei din jur comunică și acționează în raport cu noi este direct condiționat de imaginea pe care ei o au despre noi.
Unul dintre cei mai mari teoreticieni în imagologie( știința imaginii) crede că „este un truism afirmația că trăim într-o epocă a imaginii”. Este cu atât mai adevărat cu cât vorbim despre imaginea unei persoane, firme, sau despre imaginea unui produs sau a unei țări. Din ce motiv alegem să cumpărăm un produs și nu altul din aceeași gamă? Pentru că imaginea primului este mai bună. Ne comunică mai multe și mai interesante date dspre respectivul produs decât altele. Pentru ce alegem în vacanțe o destinație sau alta? Și pentru ce avem, la prima vedere, simpatii sau antipatii pentru o persoană? Pentru că dispun de o imagine solidă, care ne oferă o multitudine de informații.
Ca toate lucrurile de pe lumea asta, și imaginea se construiește. De multe ori chiar fără să conștientizăm sau să acordăm o atenție specială acestui fapt. Orice gest, fiecare acțiune reprezintă un segment în constructul de imagine.
Așa încât vă las pe dumneavoastră să răspundeți: „Avem nevoie de imagine?”
Lasă un răspuns