AVERS & REVERS

Noi ca noi, dar ce te faci cu Noica?

Dan PERȘA

Toată lumea știe un lucru clar: că, în Republica, Platon alungă poeții din cetate. Despre această mistificare aș fi dorit să scriu. Și, ca s-o fac, am mers să recitesc însemnările lui Constantin Noica despre acest celebru dialog. Recitind, însă, tema mea s-a schimbat. Și tema devine „Noica”. în cîteva pagini, filozoful reușește incredibile performanțe. Nu doar cele interpretative la adresa „Republicii”, ci și asupra unor sensuri ale lumii și existenței contemporane, care nu și-au pierdut nimic din actualitate. Mă așteptam să-l redescopăr pe Noica drept un filozof prăfuit – nu îndoindu-mă de spiritul său, însă, ci pentru că a trăit în altă lume, care nu mai seamănă deloc cu lumea în care trăim noi azi. Iată că m-am înșelat grav. Dincolo de fenomenologia contemporaneității, dincolo de formele existenței omenești în mișcare, dincolo de „mediul” tehnic, tehnologic, social și politic în care trăim, citind pe Noica trebuie să recunosc că există ceva omenesc cu un grad ridicat de persistență. Puneam un accent mult prea mare pe ideea că lumea în mișcare ne transformă în mod radical. însă Noica, deși vorbește ieri, nu spune doar pentru cei de ieri, ci, la fel de mult, poate că mult mai mult, le vorbește celor de azi. Noi însă sîntem cei care am pierdut vederea asupra a ceea ce se află în profunzimea umanității, fiind capabili să mai vedem doar ce se află la suprafață. Iar la suprafață nu sînt decît valuri. Ceva cu totul trecător, într-un mod spectaculos, ce e drept, dar care nu conține esența oceanului, ci doar încrețirea frunții sale de către o sursă perturbatoare, vîntul. Noica poate admira acest spectacol, dar nu se lasă înșelat de el, aidoma nouă. Și, de aceea, deși ar fi părut că nu ne mai este contemporan, el este mai mult decît contemporanul nostru – este, încă, și acum, un învățător. Lui i se datorează Școala de la Păltiniș, dar el nu a fost învățător doar atunci. E, aidoma, și astăzi. Recitind, fie și fragmente, din el, înțelegi mai bine lumea în care trăiești, pentru că devii capabil, grație lui, să separi partea ei de efemer de parte ei perenă. Și numai cunoscînd partea perenă te poți apropia de adevăr. O dovadă că orice cetate are nevoie de un filozof al ei. De la Noica nu s-a mai născut altul, în adevăratul sens al cuvîntului. Cei care ar fi putut să fie, se află călare pe valuri, purtați de-o placă de surfing, înrobiți de dinamismul suprafeței. Aflați în competiții la sfîrșitul cărora se ia un tofeu ce va fi uitat peste un an, cînd trofeele altor competiții le vor părea tuturor mult mai strălucitoare decît cele dinainte. PERȘA

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!