Back in business

Ovidiu PAULIUC

Corneliu Iacobov este, de aseară, din nou printre noi. Mai ales că și vila sa este aproape finalizată și pustie. Mi l-am închipuit cum, după eliberare, s-a dus întins spre Cotroceni și s-a învîrtit nervos, cu pușca în mînă, în jurul gardurilor păzite de jandarmi. Dar din cîte știu, nu este totuși genul care să își plătească polițele atît de grosolan. Pare să aibă rafinament măcar la chestii de astea. Iar la cît de nervos îl acuza pe Băsescu în seara arestării, ridicînd mîinile încătușate, ar părea decis să plătească în vreun fel, chiar și delicat, pentru lunile petrecute după gratii. Și este interesant cum s-a brodit eliberarea sa cu reținerea lui Patriciu. Să fie asta dovada că noua putere demonstrează că justiția umblă dezlegată? Poate, dar oricum, penitența lui Iacobov pare mai degrabă o bătăiță la funduleț, un părintesc „na, na, că ai fost obraznic”. De fapt, încă un episod din frenezia de justițiarism, deocamdată fără rezultatele atît de mult așteptate, din noul regim.

între timp, statul român s-a cocoțat ieri pe gardurile de la Rafo și doi ani va tot sta acolo să privească neputincios cum i se scurg pe sub nas cîte 1.000 de miliarde de lei lună de lună. De care nu are voie să se atingă, pentru că așa spun legile sale. Refuzul încăpățînat de a elimina plata în avans a TVA pentru petrolul Rafo, ale cărui motive doar le putem discuta la o bere, fără să le știm exact, a determinat acționarul majoritar să găsească o soluție din care statul a ieșit cel mai prost. Nu că statul s-ar fi simțit confortabil pînă acum în afacerile de la Rafo, fiind chiar un fel de prostul satului în acest domeniu. Să ne amintim totuși de acuzațiile aduse actualului ministru de finanțe, despre care reprezentantul Balkan Petroleum spune că are tot interesul să îngroape Rafo, întrucît are acțiuni la două importante societăți concurente.
Oricum, rafinorii nu vor mai avea motiv să blocheze căile ferate cel puțin doi ani de acum încolo, pentru că vor avea de muncă, firma străină își vede de afaceri, Oneștiul își vede resuscitată inima, iar instalațiile Rafo vor dudui ca în vremurile bune. Și ca să nu îl uităm, statul va da din nou mărunt din buze. Sau poate nu, dacă ar considera că circa 37 de milioane de dolari în fiecare lună îi prisosesc. Iar nu în ultimul rînd, județul Bacău se scarpină acum la ceafă, fiindcă a rămas fără vreo 70% din resursele sale bugetare.

Revenind la Corneliu Iacobov, că nici nu știu de ce am asociat într-un singur text persoana sa și problemele Rafo, ar fi interesant de știut cîți și mai ales cine se bucură pentru eliberarea sa. Fiindcă eu personal nu am văzut pe nimeni în ipostaza asta, ba dimpotrivă, știu cîțiva care au dat cu basca de pămînt. Să fim cinstiți și să spunem că ori după gratii, ori afară, e același lucru în România, cel puțin prin prisma numeroaselor exemple cînd afaceri grele s-au condus și din închisoare. Și, oricum, după cîte am aflat de la autorități, Corneliu Iacobov nu se poate bucura de averea sa, care este sub sechestru, așa că nici șederea în libertate nu îi va fi mai confortabilă. Dar asta să o creadă cine vrea. ngur text persoana sa și problemele Rafo, ar fi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!