Baronii lor, oligarhii noștri

Mihai CHIPER

Din negura guvernării pesediste 2000-2004, umbrele lui Triță Făniță, Mischie, Oprișan, Mitrea, Hrebenciuc etc. ne pîndesc încă. Nu știm dacă au plecat definitiv sau numai dacă și-au luat un concediu, pînă la următorul mandat. Cert este că sînt, cu excepția lui Oprișan, scoși din exercițiul funcțiunii, plimbați fără nici un rezultat prin tribunale.
Cum poți pedepsi pe măsură pilonii unui sistem corupt, care a sufocat resursele locale sau le-a utilizat politic în interes propriu, numai printr-un dosar penal de spălare a banilor, de luare de mită sau trafic de influență? E puțin pentru vicierea sănătății sociale. Exemplul lor negativ, deși a marcat discursul public al anilor din urmă, este aproape uitat. Social-democrația românească a creat „baronii” ca model local și cinism civic. Oligarhia se dezvoltă exact invers. Pornind de la interese restrînse, particulare. Ea nu negociază cu mulțimile voturi, electoral, sau recompense de orice natură pentru a-și prezerva puterea. De aceea, în absența plebiscitării puterii, e și mai puțin observabilă în spectacolul public. Nu susține neapărat echipe de fotbal pentru a le utiliza ca trambulină politică. Oligarhia se conectează direct la centri de decizie. Negociază direct cu miniștri, cu liderii partidelor politice, care se pot plia pe interesele oligarhilor. Promovează legi în Parlament, influențează decizii în guvern sau în primării, în administrațiile locale din țară.
Problema e cu atît mai evidentă cu cît ea a devenit o temă de campanie politică. Platforma lui Theodor Stolojan-Valeriu Stoica împotriva PNL se revendică în bună parte de la „principiile antioligarhice”. Cu alte cuvinte, Stolojan&comp susțin, printre altele, că „oligarhii” sînt, oricum ai lua-o, o creație a Alianței D.A. Cu cîtă îndreptățire este folosit acest termen?
Firește, persoana vizată este Dinu Patriciu, aparent un antreprenor onorabil, care joacă din răsputeri cartea capitalismului în România. însă nașterea Rompetrol, repornirea rafinăriei Petromidia, capitalizarea ei suspectă la bursă nu s-ar fi putut realiza dacă nu ar fi fost puse în aplicare după o metodă pur rusească. Petromidia (și ghemul de interese conex) este un copil „proiectat” pe vremea cînd Tăriceanu era ministru în guvernarea CDR, înfiat apoi de PSD și luat în protectorat, la majorat, de același Tăriceanu. în tot acest răstimp, la pompa RRC s-au conectat alți oligarhi; familia Voiculescu, Verestoy Atilla, în mod oficial PSD. Acest grup transpartinic a reușit în ultimii doi ani să influențeze major agenda politică românească, cînd și-a văzut interesele amenințate.
Pe fond, membrii acestei oligarhii, în mod repetat, în contradicție cu dorința majorității românilor, s-au pronunțat împotriva aderării României la 1 ianuarie 2007, motivînd că nu am fi „pregătiți”. în realitate, aderarea le încurcă unele planuri și aranjamente, le aduce competiție și reguli europene. Patriciu este un oligarh nu pentru că are afaceri, ci pentru că se folosește de politică pentru a le spori. Prin finanțările sale, a fost în stare să influențeze traiectoria politică a unui partid – PNL. S-a opus din răsputeri Alianței cu PD pentru a lăsa PSD la putere, un partener agreabil al corupției, pe care l-a sponsorizat. Tăriceanu însuși funcționează, evident, la sfaturile sale. După ce, împreună cu întregul partid, s-a decis declanșarea alegerilor anticipate, o discuție cu Patriciu l-a făcut pe premier să se răzgîndească. Și tot pentru a-l salva pe Patriciu, a convocat-o, în clădirea Guvernului, la o discuție cu acesta, pe ministrul Justiției, Monica Macovei. în zilele din urmă, a reușit să-l vadă plecat din PNL pe unicul său adversar de partid – Stolojan, fals ipostaziat drept „omul lui Băsescu”. în prezent, Patriciu își construiește un puternic imperiu mediatic, pe care e gata să-l dezlănțuie după modelul Voiculescu. Alianța oligarhilor este, în prezent, mai în formă decît Alianța D.A. Din păcate, PNL a renunțat la tot ceea ce a însemnat program portocaliu, anti-PSD în 2004. De la „baronii lor” a trecut la „oligarhii noștrii.” șit în ultimii doi ani să influențeze major agenda politică românească, cînd și-a văzut interesele amenințate.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!