Noua batrini paralizati la pat, 13 deplasabili doar cu carucioare, si numai sase care se pot deplasa singuri. De acesti oameni, majoritatea avindu-l in familie doar pe Dumnezeu, se ocupa Asezamintul Social-Filantropic “Sf. Voievod Stefan cel Mare si Sfint” din Hirja. Un loc special facut de biserica pentru oameni. Un spatiu ce astazi are nevoie de ajutorul nostru.
Cind m-a vazut, batrina a ridicat privirea din andrele si a dat sa se ridice pentru a saluta. La cei 90 de ani ai sai, Zinca Tihoc ii uimeste pe toti cei din jur. Cu o indeminare aparte, croseteaza fara a avea nevoie de ochelari. Acum mai are un pic si termina talpa unui ciorap. “Fac unul seara, unul dimineata. Ce pot altceva? Asta o stiu de la mama. De fapt, la noi, in zona, toata lumea stie sa croseteze”, m-a lamurit ea, retragindu-se discret spre croset. In ciuda virstei si a neputintelor sale, incearca sa le ajute pe celelalte tovarase de suferinta, facindu-le, prin munca sa, mici bucurii. Se lupta, asa cum stie ea, cu povara timpului. “E grea batrinetea. Vine cu greutati si cu frica de moarte”, a adaugat, indreptindu-si capul, ca o incuviintare a unui ajutor nevazut, spre icoana Maicii Domnului asezata chiar linga perna. Pe patul alaturat pare a se odihni, un alt chip impregnat de tristete. O batrina al carei caier se vede ca a fost tors cu multe suferinte. Cum altfel ar putea fi Oana Constantinescu, careia, singurul baiat i-a murit in accident de masina, iar sotul de infarct?
Am pasit impresionati de cele vazute in camera alaturata. Aceeasi atmosfera de curatenie si liniste, pe care o tulbura acum doar prezenta mea. Cind m-a vazut, figura noua in lumea lor, Florea Balan a intors capul zimbind usor. “Nu poate vorbi, pentru ca are o semipareza dreapta”, mi-a explicat asistenta medicala, Elena Costea, unul din “pilonii” de baza ai asezamintului, alaturi de doctorita Marta Blemssy, si, binenteles parintele Ilarion Mita.
Pe patul apropiat, zaresc o alta Balan, pe Maria, sora mai mare a Floarei, dependenta de insulina, si diagnosticata cu arteriopatie diabetica. Aceasta a ridicat repede capul sa vada musafirul intrat in camera. “Ea este sufletul acestui spatiu. Mai cinta din cind in cind!”, mi-a explicat o alta colega de camera. Cuvintul “cintat” a adus o umbra de ingrijorare usor ironica pe chipul Floarei, care a intors spatele surorii sale. “Sora mea e geloasa pe mine cind cint”, a ris usor Maria, spre amuzamentul intregii “echipe”. Am inteles mai tirziu ca asist atunci la unul din putinele momente de relaxare a batrinilor.
In alta cladire, situata la vreo 10 metri distanta, stau batrinii. Altadata oameni in putere, acum se straduiesc sa poarte cit mai demni incarcatura zecilor de ani pe care Dumnezeu i-a rinduit sa-i duca. “Spune parintelui citi ani ai badie Neculai?”, l-a rugat asistenta pe mos Iftimoaie, unul dintre cei sase pensionari. “Nu mai stiu, a raspuns obidit batrinul!”. “E nascut in 1934”, l-a aparat Neculai Gradinaru.
Ar fi multe de spus despre acesti oameni. La fel si despre cei care, zi de zi, noapte de noapte, ii ingrijesc. Oligofreni, bolnavi de coxartroza, tetrapareza spastica, scolioza, arteropatie, diabetici, batrinii de la Asezamintul “Sf. Voivod Stefan cel Mare si Sfint”, se lupta sa traiasca pina in ultimul ceas in conditii demne. Ii ajuta enorm oamenii care s-au “inhamat” alaturi de preotii comunitatii, la aceasta grea, dar sacra misiune. O munca dificila, pe care toti cei implicati o fac din dragoste, cu multa responsabilitate. O dovedeste ordinea, curatenia si conditiile deosebite in care sint ingrijiti. “Este o activitate deosebita. De multe ori plec de acasa dimineata si ajung seara. Ne straduim sa fim alaturi de batrini in fiecare moment. Sa nu se simta singuri niciodata. Cu cei care au familie, tinem legatura, pentru a fi la curent cu ceea ce se intimpla. Ii instiintam din timp despre starea de sanatate astfel incit, la ceasul greu al despartirii sa poata veni linga ei. Sint si multi care nu mai au pe nimeni. Aici e singura lor casa. Pentru toti ne rugam si incercam sa ii ajutam asa cum putem: ca preoti sau medici”, a spus preotul Ilarion. “Ne-am atasat de ei. Pe multi ii cunosc de 20 de ani. Sint pacientii mei. Avem o echipa minunata, si un preot care tine la oameni si caruia ii pasa de ei. De aceea si eu ma simt foarte motivata sa vin aici, sa ma implic in ajutorarea batrinilor”, a declarat doctorita Marta. “Sint oameni dependenti de sonda, care, la anumite intervale trebuie schimbata. Trebuie sa le facem baie periodic, ori de cite ori este nevoie, si trebuie sa le asiguram tratamentul la anumite intervale orare, si ziua si noaptea. Cum majoritatea sint dependenti de carucioare sau sint paralizati, trebuie sa iI deplasam la grupurile sanitare, ori sa-i ingrijim la pat”, mi-a explicat asistena Costea Elena.
Asezamintul de la Hirja a fost construit in anul 2004, de preotul Petrica Leascu, fiind sfintit la 24 aprilie, de Preasfintitul Ioachim Bacauanul. S-a concretizat atunci un ideal misionar si social-filantropic al unei parohii cu buni si inimosi crestini. Acum, preotul Ilarion Mita, noul responsabil de asezamintul social filantropic de la Hirja, are nevoie de ajutorul tuturor celor care vor sa-i ajute pe acesti batrini. Se anunta o iarna grea, iar parohia de la Hirja isi doreste ca asistatii Asezamintului “Sf. Voievod Stefan cel Mare” sa nu simta acest lucru.
Toti cei care doresc sa ajute aceasta institutie caritabila o pot face prin donatii in contul: RO61RNCB0030013822460001, BCR Onesti.
Mai multe amanunte despre asezamint se pot aflat de pe site-ul www.parohiaharja. lx.ro
Lasă un răspuns