Binefacerile nebănuite aduse de „apa neagră”

Claudiu BOANGIU

Aproape o săptămînă am făcut ceva ce, de multă vreme, îmi lipsea, dar nu știam. Gimnastica de dimineață, care mi-a pus sîngele în mișcare, a făcut să-mi pară zilele mai pline și trupu-mi – ce cîntărește puțin peste 0,1 tone – ceva mai zglobiu. Cu pîcla somnului încă înnorîndu-mi vederea, smulgeam patru bidoane de plastic de cinci litri din cămară, dar și pe cel mai pîntecos, de două deca, și țîșneam, fuga-fuguța, către pompa de apă aflată la două cvartale distanță. Ce mai încîntare mă copleșea cînd realizam că nu sînt singurul exaltat, ci că-s parte a unei acțiuni de masă! Vecini și vecine din toate scările blocurilor din împrejurimi, în halate, șorturi și tîrlici, se defășurau, într-un matinal dute-vino, pe alei, inspirînd cu putere aerul rece și (încă) pur al dimineții, angrenați într-o veritabilă Daciadă postdecembristă. E drept, că unii dintre bărbați mai striveau între dinți cîte un capăt de înjurătură, legănînd gălețile sau bidoanele, însă grijuliile neveste le temperau degrabă pornirile belicoase. Ajuns la cișmea, treceam la un relaxant „joc de glezne”. în fapt, mai mult un transfer al greutății, de pe un picior pe altul. Timp în care pîndeam și eram pîndit cu ochi de vultur, nu care cumva vreo unul dintre noi să scurteze drumul către pompă, băgîndu-se, într-un gest de o totală nesportivitate, în față. Cei care se lăsau ademeniți de învrăjbitoarea idee, suportau o corecție colectivă și erau repuși la locul lor, în coadă. înviorarea mea se încheia cu transportul celor patruzeci de litri de apă curată în casă.

Ca în poezia lui Topârceanu, se iscă întrebarea „ce să fie?”. Ce-i cu povestea asta? Răspunsul este jenant de la îndemînă pentru băcăuanii care primesc în apartamente apa potabilă (?) de la RAGC. Periodic, în rețeaua de alimentare cu apă a Bacăului, gestionată de regia pomenită, se produce o avarie. Atunci, băcăuanii își iau resemnarea din cui și o poartă cîteva zile, pentru că nu au altă posibilitate de a se lupta cu „sistemul”, care, nici el, nu prea are ce face în atare situații. N-aș fi avut parte de acest divertisment matinal (și, ca mine, poate că și alte cîteva mii de băcăuani ar fi fost încercați de regretul de a-l fi ratat), dacă n-ar fi fost apa neagră și unsuroasă care a curs la robinete preț de cam cinci zile (unii zic că ar fi fost chiar șase). Acum, că lichidul vital și-a recăpătat limpiditatea, mă încearcă bucuria că, măcar de data asta, n-am avut băgate și ceva albituri la mașina de spălat… Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!