– Binele cu bine se răsplătește

– Blîndul moștenește pămîntul
– Cuvîntul bun la întristare este ca numele doftorului la zăcare
– Mai multă pîine mănînci cu mierea decît cu oțetul
– Vorba dulce/ mult aduce
– Omul cuminte liniște aduce
– Răspunsul blînd înlătură mînia

Bunăvoința, bunătatea și amabilitatea ca dispoziții sufletești și comportamente afective, mai ales atunci cînd apar ca reflex al fondului psiho-moral al unei populații, pot face viața acesteia, în pofida greutăților și suferințelor pe care le îndură, mai ușoară și mai plăcută. Românii ilustrează strălucit acest lucru, însușirile respective fiind între primele semnalate nu doar de observatorul indigen, ci și de străinii care au trăit printre ei și le-au cercetat firea și obiceiurile.

ANOMIE

Reprezintă fenomenul de dereglare, îndeosebi a unui sistem de valori acreditate tradițional:

– A ajuns bărbatul sluga muierii
– A ajuns lupul de jocul cîinilor
– A ajuns oul mai cuminte ca găina
– Bobocii pe gîște vor să le-nvețe să-noate
– Cînd cei buni se depărtează/ Și cei răi se îmbrățișează,/ Ce dreptate mai aștepți în stăpînirea ta?
– Cînd mărăcinii se sapă și pomii se leapădă,/ ce rod mai așptepți de la grădina ta?
– De atunci e rău în lume, de cînd a ajuns coada cap

Orice pervertire și bulversare a datului valorico-normativ este resimțită ca instituire a nefirescului în mersul lucrurilor și taxată drept cauză a disfuncțiunilor sistemului social. (Virgil MOCANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!