Bipezi pe bicicleta vieții

* De la dialectică la trialectică: totul este o problemă de percepție și de viziune
* A pedala/a merge pe bicicletă înseamnă a înainta spre o direcție prestabilită
* Cînd apăsăm pedala dreaptă (de exemplu), pedala este un mijloc de a ne apropia de scopul prestabilit. Pedala dreaptă este economicul
* Cînd lăsăm liberă pedala stîngă, aceasta permite mijlocului ales (pedala dreaptă) să primească energia necesară. Pedala stîngă este politicul
* Existența unui scop, a unei direcții spre scop, și imprimarea unei viteze – toate acestea asigură echilibrul dinamic al biciclistului. Acest echilibru dinamic este eticul și el nu reprezintă altceva decît rezultanta acționării celor două pedale (economicul și politicul). Pe scurt, cu toții trăim (și pedalăm) în Ecopolis
* Ecopolisul este locul geometric al permanentei intersecții și adaptări dintre economic și politic. El este chiar viața noastră
* Economicul este făurit de către fiecare individ în parte. Politicul este propus de către fiecare individ în funcție de obiectivele generale ale comunității (polis-ului). Adecvarea economic-politic oferă șansele unui echilibru armonios și ale unei vieți care să merite atributul de „umană”
* Tema pentru acasă: cum pot fi numiți aceia dintre noi care încearcă să folosească doar o singură pedală pentru a trăi (bine)? Grecii îi numeau idiotes…

Cele opt puncte de mai sus se vor a fi un argument pentru a ne ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine în contextul colectivităților/comunităților în care trăim. Cu siguranță, mulți dintre noi avem convingerea că știm ce este un fapt economic, un context politic sau o atitudine etică. Și chiar există această înțelegere. Partea proastă este însă că fiecare dintre noi are propria sa înțelegere a ceea ce numim economic, politic sau etic și le definim diferit, le numim diferit sau le explicăm în mod diferit. Rezultatul este o mare și dăunătoare lipsă de comunicare. Închipuiți-vă că pentru a denumi un recipient din plastic unii spun „sticlă”, alții „glajă” și alții …”pet”. Dacă în acest banal exemplu este posibil să ne explicăm unii – altora despre ce este vorba, în schimb cînd ne referim la dimensiunile fundamentale ale vieții (politicul, economicul și eticul) atunci lucrurile se complică și generează consecințe grave pentru (cel puțin) cei implicați.

Unii vor spune că este un exercițiu inutil să mai încercăm unificarea limbajului sau să obținem un consens în privința chestiunilor vitale ale oamenilor. Eu voi încerca să demonstrez că fără aceste lămuriri în problemele fundamentale ale vieții este mai mult decît greu să înțelegi fenomene complexe ca globalizarea, integrarea, democratizarea, descentralizarea sau… sărăcia, violența, corupția, războaiele și pacea. Chiar dacă este un lucru dificil și adesea ingrat voi descrie, cu exemple și demonstrații logice simple, acel Ecopolis în care ne derulăm incertitudinile între două momente teribile și dureroase: nașterea și moartea. Poate că doar explicînd și înțelegînd cele două momente am putea spera că vom înțelege vreodată ceea ce se derulează între acestea. Poate, dar rubrica Ecopolis vrea doar să ofere un model posibil de explicație, respectiv unul care ar ușura mult comunicarea între noi toți. Orice nedumerire formulată de către cititori va fi farul (bicicletei) care ne va orienta spre un plus de claritate și sens în ceea ce ne-am propus. (Liviu DRUGUȘ, Universitatea Bacovia)lvetica-R Liviu Druguș,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!