Bîrfa, boală grea!

Sînt indignată de felul unora de a fi! Domnule, nu poți face nimic fără ca ochii ascunși după perdelele vecine să nu te vadă. Nici nu vă puteți imagina cît sînt de pasionate unele persoane de bîrfă! Dacă această muncă s-ar plăti, cu siguranță ar îmbogăți multă lume. Am impresia că, pe zi ce trece, bîrfa capătă un caracter permanent și „descvoperă” tot mai multe talente înăscute. Am ajuns la concluzia că, dacă tot se practică, ar trebui să se legalizeze. Cel puțin ar cîștiga și statul ceva! Ba, chiar ar fi necesare școli speciale, în care doritorii de a vorbi mult și prost, să se perfecționeze. Așa am știi și noi la ce nivel se ridică bîrfa noastră cea de toate zilele.

Dacă acum avem mobile și bodyguarzi, în viitorul apropiat ne vom putea procura și bîrfitori personali. Mă întreb, totuși, de unde această pasiune? Poate este doar o boală molipsitoare de care, odată ce te-ai procopsit cu ea, greu mai scapi. De diagnosticat vă spun sincer că nu e deloc greu, pentru că prezintă cîteva simptome inconfundabile: ipocrizie, prostie și mult timp liber. Mai îngrijorător ste faptul că nu s-a descoperit încă un tratament, ci doar niște calmante cu efect temporar. Pentru acest regres științific se fac vinovați tot subiecții noștri care, deși împovărați de limba mult prea grea, nu ar recunoaște cu nici un preț adevărul. Așteptăm, însă, ca, pe viitor, să se facă și un recensămînt al acestor persoane binevoitoare și să se voteze chiar un șef de „trib”. Poate astfel vor avea și oamenii de știință posibilitatea de a studia aceste specimene și, într-un final, de a descoperi leacul mult așteptat de noi, cei care nu am fost încă contaminați. (Roxana POPA)