Biserica Baptistă din Comănești a fost demolată într-o singură noapte

La începutul lunii octombrie 1989, pe rolul instanței de judecată a fostului municipiu Gheorghe Gheorghiu-Dej intra spre judecare dosarul 3.602. în hîrtiile oficiale, zece oameni din orașul Comănești au fost trași la răspundere de judecători, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat în dauna avutului obștesc, delapidare, primire de foloase necuvenite, trafic de influență și abuz în serviciu. Falsul proces intentat inclupaților le-a adus celor din urmă condamnări cu efectuarea închisorii la locul de muncă, pentru perioade de timp cuprinse între un an și aproape trei ani. La peste 15 ani de la evenimentele petrecute în sala de judecată de la Onești, pastorul cultului baptist, Ionel Chivoiu, spune că, „de fapt și de drept, procesul celor zece a avut ca drept scop intimidarea noastră spre a ne lăsa de credința pe care o împărtășim de foarte mult timp. Este și principalul motiv pentru care, dacă veți studia filele dosarului, o să observați că aproape în exclusivitate au fost condamnați membrii ai cultului baptist, oameni care și-au dorit o biserică a lor la Comănești”. Chivoiu a declarat că prin luna mai a anului Revoluției Române, membrii cultului au obținut toate aprobările pentru a consolida o casă pe care o cumpăraseră cu acte în regulă și care urma să devină casa lor de rugăciune. „Am cumpărat toate materialele necesare, ne-am apucat de treabă, pe la jumătatea lunii iunie am terminat toată treaba, dar noaptea autoritățile locale au intrat cu buldozerele și au ras totul de pe fața pămîntului”, a mai spus pastorul Chivoiu. Tot din acel moment, pentru membrii cultului baptist din Comănești a început o adevărată prigoană, acțiune ce a culminat în 5 octombrie 1989, cînd mai mulți adepți ai cultului respectiv au fost condamnați.

Ionel Chivoiu – inamicul nr. 1 al Securității de la Bacău

„De la început am fost pe lista securității” – spune pastorul baptist – și asta pentru că am făcut deplasări în străinătate. în 1987, din luna martie și pînă prin vară, am fost în SUA. Acolo m-am întîlnit cu Iosif Țon, un om foarte căutat și prigonit de securitatea lui Ceaușescu. Am fost însoțit în Statele Unite de un alt pastor al bisericii Creștine după Evanghelie. Cînd m-am întors în țară, securitatea știa totul depre întîlnirile mele”.
Chivoiu a precizat că nu o dată ofițerii de securitate (cei care se ocupau de culte – n.n.) au încercat să-l racoleze în structurile informative, lucru cu neputință deoarece pastorul nu a vrut sub nici o formă să colaboreze. Trebuie din capul locului precizat că, prin modalitățile de lucru ale celor din fostul Departament al Securității Statului (DSS) se numărau și cele efectuate prin constrîngere. Este și cazul lui Ionel Chivoiu care, pe parcursul a trei ani de zile (1987 – 1989) a fost costrîns prin toate mijloacele să colaboreze cu fostul sistem informativ. „Au încercat în zadar să mă aibă colaborator. Vroiau să știe cine vine la biserică, ce se vorbește, ce străini urmează să ne viziteze și cînd, dar îi aveau în vizor și pe cei care aveau rude în străinătate”. Pastorul Chivoiu a mai spus că tot de la Biserica Baptistă a statului Ohio din SUA, au fost obținuți și banii pentru contrucția lăcașului de cult de la Comănești. „Securitatea și structurile fostului PCR erau omniprezente în viața mea. Mă urmăreau peste tot, făceau fel de fel de acțiuni de filaj care mă vizau direct, dar lucrurile au luat o turnură periculoasă, după ce, probabil din ordinul lui Ion Băluță și unul numit Tănase, care era un om rău de tot, au hotărît de a se demola două camere la biserica baptistă de la Bacău. Tot atunci mi s-a spus ca biserica de la Comănești, pe care o finalizasem, să o sigilez”. Se înțelege că sigiliile nu au reprezentat un impediment pentru noi. Dar nu am intrat în biserică. Ne-am adunat toți frații și ne-am rugat pe scările ei”. Miliția a intervenit brutal în procesiunea baptistă, iar martorii oculari aflați încă în viață spun că, „după ce ne-au bătut și au rupt hainele de pe noi, am început să tragem de garduri și porți. Era foarte multă lume adunată acolo și probabil milițienilor le-au fost frică că lucrurile pot degenera și mai rău. Prin urmare, ne-au lăsat în pace”. Lucrurile însă nu s-au oprit aici. Ionel Chivoiu a fost din nou chemat la județeana de partid și pus să semneze declarația prin care era de acord ca biserica de la Comănești să fie definitiv închisă. Refuzul celui din urmă a însemnat actul de demolare a bisericii, lucru petrecut la sfîrșitul lunii mai 1989.

Urmările prigoanei comuniste nu s-au șters nici după 15 ani

Unul dintre cei condamnați, Valentin Rusu, a declarat că la procesul petrecut la Onești au participat și consilieri ai ambasadelor din SUA și Marea Britanie. „Cei doi diplomați au venit, cum era și firesc, îmbrăcați civil. Au intrat în sala de judecată și au cerut acceptul să stea la ședință. Nimeni nu știa cine erau. Milițienii i-au luat pe sus, le-au rupt hainele de pe ei, dar au avut nenorocul să afle ce legitimații aveau acei diplomați asupra lor. în mai puțin de 15 minute – a conchis Rusu – a dispărut orice urmă de uniformă din tribunalul de la Onești”. Cu toată intervenția diplomatică, cei care au ajutat la construcția bisericii Baptiste de la Comănești au fost condamnați. Valentin Rusu spune că ” timp de două luni de zile am fost tocat în arestul miliției de la Bacău. Pînă la urmă, mi-au pus în cîrcă faptul că nu pot justifica o cantitate de nisip și niște balastru”. După cum reiese din hîrtiile pe care le deținem, pentru nisipul și balastrul pe care nu a putut să-l justifice, Rusu a primit 30 de luni de închisoare. Dar pentru Valentin Rusu, necazurile, nici acum, la peste 15 ani de la condamnarea lui, nu s-au oprit. Omul are copii plecați în Statele Unite și pentru a-și reîntregi familia a fost condiționat cu un cazier curat. Nu se știe din ce motive statul român post-decembrist nu a acționat din oficiu, în mod reparatoriu pentru acești oameni. Prin urmare, de la ambasada SUA. care probabil l-a verificat pe comăneștean, lucrurile se pot îndrepta în cu totul altă parte. După cum a precizat Valentin Rusu, om trecut bine de 60 de ani, „am plătit pînă acum peste 300 de dolari numai pe hîrtii, dar dacă vreau să plec, trebuie să aștept hotărîrile unei comisii de la Viena, singura în măsură să-mi rezolve problema revederii copiilor mei”. (Florin NISTORESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!