Boierul din rulotă

Bacăul se poate lăuda cu unul dintre cei mai mari proprietari de pădure din Moldova. Lui Ion Motzoi Chicideanu, fiul boierului Ioan Radu Motzoi, statul i-a retrocedat 1.670 hectare de pădure în comuna Găiceanu, urmînd să-i fie redate încă 900. Noul boier recunoaște că toate acestea i-au schimbat viața și modul de a privi lucrurile. Cu toate acestea, urmașul boierului continuă să trăiască, la marginea pădurii din satul Huțu, într-o rulotă, alături de o mașină Dacia Logan. „Mă simt îngrozitor de bine aici”, a afirmat el, acum, la începutul carierei de boier moldovean.

Se reîntorc boierii. Și nu oricum, ci cu gînduri dintre cele mai mari, și mai ales întinse pe mii de hectare de teren agricol sau păduri. Printr-o lege devenită celebră, Legea 247 din 2005, statul român se obligă să le redea acestora ceea ce comuniștii au confiscat abuziv în urmă cu aproape 60 de ani. „Mulți dintre cei care au făcut revendicări pentru suprafețe mari de teren pe raza județului Bacău, adică între două și șase mii de hectare, sînt urmașii unor boieri. Unii avînd nume de rezonanță pentru această zonă”, ne-a declarat Neculai Olaru, subprefect de Bacău. între cei fericiți de legea emisă anul trecut se află și Ion Motzoi Chicideanu, urmașul boierului Ionel Radu Motzoi. Aceasta a primit de la statul român 1.670 ha de pădure pe raza comunei Găiceana. Urmează să-i fie restituite încă 900 de hectare. „Este terenul cumpărat de bunicul meu, Ion Motzoi, în 1918, și pe care tatăl meu, Ionel Radu Motzoi, ni l-a lăsat nouă, copiilor săi, printr-un testament, încă din anul 1939”, avea să ne declare Ion Motzoi Chicideanu.

Rușinea de a fi fost comunist

Pe feciorul boierului din Găiceana l-am cunoscut datorită primarului Abdula Ștefănel, care ne-a înștiințat că proprietarul pădurilor a venit de la București și stă la marginea pădurii din Huțu. Din inima comunei pînă la moșia lui Ion Motzoi Chicideanu mai sînt de parcurs mers vreo opt kilometri. Calea e întortocheată pentru cineva aflat întîia oară în zonă. Atît primarul, cît și viceprimarul comunei Găiceana, s-au oferit să ne conducă. Pe șosea, indicațiile lui Abdula Ștefănel, privind traseul, au fost scurte. Se vedea că primul om al comunei cunoaște bine locurile. E și firesc. A lucrat în domeniul silvic aproape 30 de ani, la fel ca și bunicul său, Razim Abdula, un turc cipriot, adus la Găiceana de Ion Motzoi prin 1919, pentru a se îngriji de pădurile sale. Fire iubăreața, turcul s-a adaptat în preajma boierului, s-a căsătorit și a rămas aici. Poate de aceea, în spiritul tradiției, Ion Motzoi Chicideanu l-a numit pe Abdula Ștefănel administrator al pădurii sale.
La marginea pădurii, lîngă poarta ce împrejmuiește cantonul silvic, am văzut un Logan albastru cu număr de București. „E mașina boierului”, ne-a explicat primarul. Dincolo de gard, o rulotă albă, cu ușa larg deschisă. Undeva, mai în spate, o masă sculptată în lemn și cîteva scaune. Un bărbat voinic, cu o barbă deasă, de călugăr grec, cu ochelarii atîrnați în jurul gîtului, și îmbrăcat cu blugi negri și o cămașă închisă la culoare, s-a ridicat sprinten. Cu o figură șugubeață, ne-a urat „Bine-ați venit!”. O strînge de mînă voinicească, după care ne-a poftit alături, la masă. Cașul, vinul, berea și carnea friptă întinse pe masă vorbeau de la sine despre dărnicia boierească. Un titlu pe care Ion Motzoi nu l-ar refuza. Dar nici nu l-ar accepta. „Noțiunea de boier a suferit o mutație și este înțeleasă greșit. A căpătat un sens peiorativ. însă nu trebuie uitat că cei care făceau parte din armata lui Ștefan cel Mare erau boieri. Mă bucură și mă onorează cînd cineva îmi spune «domnul boier»”, ne-a explicat el. Din vorbă în vorbă, omul ne-a povestit cîte ceva din trecutul său. „Numele meu este Ion Motzoi Chicideanu. Sînt arheolog în cadrul Institutului de Arheologie «Vasile Pîrvan» din București. Și doctor în preistorie”, s-a prezentat el. Deși plin de viață, ca și tovarășii din jurul său, de la arheologul Ion Motzoi aveam să aflăm că traiul nu i-a fost prea roz. „în testamentului tatălui meu, mort pe front în războiul dus împotriva rușilor, se menționa că moștenirea aceasta va reveni copiilor. Dacă n-ar fi avut copii ea ar fi fost dăruită Academiei Române”, ne-a spus Ion Motzoi Chicideanu.
Venirea comuniștilor la putere și exproprietările forțate au afectat inclusiv familia Motzoi. „După 1946, cînd au venit comuniștii, am fost obligați să ne ascunde o vreme. Mama, rămasă singură după moartea tatei pe front, s-a recăsătorit cu tenorul Viorel Chicideanu. De aceea port și acest nume. A fost o perioadă foarte grea, cînd copiilor de boieri le era interzis accesul la învățămînt. Am fost obligat să renunț la numele de Motzoi și să-l port doar pe cel de Chicideanu. Cu multă greutate, am reușit ulterior să mă înscriu la Facultatea de Istorie din București. Din 1972 lucrez ca arheolog la Institutul «Vasile Pîrvan» din București”, ne-a declarat cel mai mare proprietar de teren din comuna Găiceana. Chiar dacă îi vine greu, Ion Motzoi Chicideanu a mărturisit că a recurs la gesturi de care astăzi îi este jenă. „âmi este foarte rușine că am fost membru de partid. A fost un compromis de care mi-a fost rușine. E drept că, în decembrie 1989, am fost în rîndul întîi al revoluționarilor din balconul Universității. Cînd am văzut că e vorba de o tragere în piept, m-am dus acasă și am început să rîd. în fața televizorului”, ne-a spus el.

Un boier darnic

Din primăvară a primit o bună parte din pădure, respectiv 1.670 hectare, și urmează alte 900 de hectare. O adevărată minune pentru fiul boierului Ion Motzoi. „Sînt de-abia la început. Este un teren de o anumită valoare economică, care sînt convins că va aduce foloase și mie și altor oameni. Oricum, chestia asta mi-a schimbat viața și modul de a vedea lucrurile”, ne-a spus el.
Cînd vine vorba de teama oamenilor față de întoarcerea boierilor și reîmproprietărirea lor, Ion Motzoi zîmbește. „Nu știu de ce să se teamă. După cîte se vede nu am pus la nimeni botniță la gură. Din contră, vindem lemne la populație cu un preț mai mic decît cei de la silvic”, a precizat Ion Motzoi. încercînd să se mențină la nivelul autorității și generozității consacrate a boierilor moldoveni de altădată, proprietarul pădurii din Găiceana și-a propus să respecte o doleanță mai veche a părintelui său. „Din veniturile de aici, urmează să fie acordate burse unor copii din Huțu și Ghilovești. ânțeleg să ajutăm pe cineva din zonă, un elev interesat să studieze. Deja, am în vizor un student la silvicultură, la Brașov, căruia îi vom oferi o bursă”, a mai spus Ion Motzoi Chicideanu.
Chiar dacă are o proprietate demnă de invidiat, pentru care i s-au făcut oferte de vînzare, Ion Motzoi își petrece timpul, la Găiceana, într-o rulotă. Mai precis, în cea situată la poarta cantonului. Și nu de o zi, două, ci din luna mai, de cînd i-a fost retrocedată pădurea. „Din 7 mai și pînă acum, mi-am petrecut vreo 80 la sută din timp, aici, în rulotă. Mă simt îngrozitor de bine aici”, a mai spus el. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!