Boschetarii și-au găsit adăpost la Chirurgie plastică

De cînd au început gerurile, secția Chirurgie plastică și reconstructivă a Spitalului Județean de Urgență este asaltată de persoane fără căpătîi, lipsite de un acoperiș deasupra capului. Bărbați mai tineri ori mai bătrîni, al căror domiciliu este în parc, pe stradă ori în gară, sînt spitalizați de zile bune în această secție după ce s-au ales cu degerături mai ușoare ori mai grave. „De aceștia nu mai scăpăm pînă în primăvară, cînd dă căldura”, au anticipat cadrele medico-sanitare, cînd a debutat vremea geroasă. Și pronosticurile lor s-au adeverit. De luni de zile, medicii, asistentele și infirmierii se luptă cu aceste cazuri, fiind nevoiți să suporte miasme care le întorc stomacul pe dos.

Doarme într-o magazie, fără sobă

Imediat ce intrăm în salonul 129 din secția Chirurgie plastică ni se dezvăluie o imagine de coșmar. Fiecare dintre cei opt bărbați internați aici a pierdut mai mult sau mai puțin din mîini ori din picioare. Pe măsură ce discutăm cu ei, de sub păturile sub care stau acoperiți scot la iveală mîini cu degete amputate, picioare cu laba ciuntită sau, pur și simplu, cioturi din acestea. în cazul unora dintre ei, viața pe stradă le-a afectat și psihicul, încît frazele pe care le rostesc nu au nici o logică. Cei mai mulți sînt, însă, lucizi. Deși au trecut prin mai multe drame. Dumitru Cojan, în vîrstă de 62 de ani, din satul Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu, este în spital din 27 ianuarie. Din cauza degerăturilor repetate, medicii au trebuit să-i tot scurteze din piciorul drept, asfel că din acesta i-a rămas un ciont. Și stîngul i-a fost atins de îngheț, dar încă nu se știe în ce măsură. Bătrînul își ține mîinile sus, departe de așternut. Toate degetele îi sînt negre, cu bășici și răni. „L-au alungat de acasă. Are șapte copii. Cinci dintre ei sînt plecați la muncă în Italia. Mai are doi aici, dar aceștia îi mănîncă pensia. âl țin într-o magazie, fără sobă”, ne spune Catană Fănică, unul dintre bolnavii din secție, fost coleg de muncă. în zilele lui bune, bătrînul invalid putea fi văzut prin centrul Bacăului stînd ore în șir pe stradă cu un cîntar în față. „Și anul trecut a fost în spital toată iarna”, ne spune o infirmieră.

Abandonat în ger de cel la care muncește

Costică Neculce, în vîrstă de 37 de ani, din Parava, este de și mai multă vreme în spital. A fost adus în secție în urmă cu mai bine de o lună. Povestea lui este zguduitoare. Bărbatul suferă de epilepsie și de la această boală i se trag și degerăturile. Acestea i-au afectat mîinile, picioarele și penisul. „Eu lucrez la cineva din Cleja. în ziua în care mi s-a întîmplat nenorocirea m-am dus cu el cu căruța la o velniță, să facem țuică. Stînd acolo, m-a prins somnul. Patronul m-a lăsat acolo dormind și a plecat cu căruța. Eu m-am trezit după vreo oră și am pornit pe jos să mă întorc în sat. La un moment dat, m-a luat o criză de epilepsie și nu am mai știut de mine. Am căzut cu fața în jos și m-am trezit pe la ora două noaptea. Mi-am continuat drumul, dar pînă la urmă n-am mai putut merge. A venit salvarea și m-a luat”, ne-a spus Costică Neculce. De cînd s-a internat nu a venit nimeni în vizită la el. Așa cum nici de Alexandru Mîndru, din Bacău, și Iosif Antica, din Prăjești-Traian, nu s-a interesat nimeni. „Am avut casă, dar femeia i-a dat foc și am rămas pe drumuri”, ni se plînge Iosif Antica, în vîrstă de 45 de ani. Și Alexandru Mîndru, de 54 de ani, doarme sub cerul liber.

Asistentele cer spor de toxicitate

După mai bine de o jumătate de oră de dialog cu acești bolnavi ne încearcă o puternică senzație de vomă. Deși ne-am străduit să inspirăm cît mai puțin din aerul din salon, mirosul fetid, de hoit, ne-a pătruns în nări și plămîni. Și noi am stat doar vreo trei sferturi de oră în această atmosferă. Personalul medico-sanitar, însă, îndură acest calvar zilnic. „Cînd ajungem acasă nici nu ne mai vine să mîncăm. Nu mai scăpăm de putoare. Și miros de hoit suportăm nu numai de la cei degerați sau arși. în general, rănile pe care le au bolnavii din secția noastră împrăștie un asemenea miros”, ne-au spus asistentele din secție. Ele consideră că aceasta le îndreptățește să primească un oarecare spor la salariu, pentru toxicitate. „Sînt secții unde nu sînt astfel de cazuri, ci mult mai ușoare, și, totuși, au dreptul la sporuri în plus”, declară cadrele sanitare din secția Chirurgie plastică. „Am făcut vreo două referate pentru a ni se acorda și nouă un spor. Conducerea spitalului ne-a trimis la sindicat și de aici am fost îndrumați înapoi la direcțiune. Ne pasează ca pe o minge”, afirmă Geta Craiu, asistenta șefă a secției. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!