„Brava e molto promettente”

• așa a catalogat-o ziaristul italian Gianfranco Polletti pe tenismena băcăuană Elora Dabija, o sportivă intens curtată de Tennis Club Brescia

Apariția Elorei Dabija pe scena tenisului românesc nu are de-a face cu întîmplarea. Faptul că a devenit campioană națională la doar trei ani de la inițierea în acest sport ține atît de talentul său nativ cît și de seriozitatea sa la antrenamente sau de stăpînirea de sine, ultimul capitol fiind mai greu de controlat de către mulți dintre sportvii talentați. Recent, ea a revenit în Bacău după un foarte obositor, dar fructuos turneu în Italia (n.r., Cupa Națiunilor), nu doar cu o medalie de argint ci și cu vestea unei tentante oferte de transfer la un club din Brescia. Cea mai mare bucurie pentru Elora a fost însă reîntîlnirea cu mama sa, fostă jucătoare de handbal, pe care nu a mai văzut-o de la Crăciun.

Mamma mia

Desemnată a reprezenta România, alături de Sorana Cîrstea, la turneul de tenis „Nation Cup” desfășurat la începutul acestei luni la Brescia (Italia), tenismena băcăuană Elora Dabija a rupt din nou gura tîrgului, așa cum o făcuse și în ianuarie, la primul său turneu internațional (n.r., în Franța). Cu patru meciuri, din cinci, cîștigate, la „simplu”, plus alte cinci victorii la „dublu” cu Cîrstea, Elora s-a întors acasă cu o medalie de argint cucerită la „minicampionatul” european de tenis al categoriei „12 ani”. Mai mare a fost însă bucuria reîntîlniri cu mama sa, fostă handbalistă, plecată de ceva vreme în peninsulă pentru a aduce bani în casă. „Eram în timpul meciului cu englezoiaca. Stătea pe margine și a început să rîdă, atunci am realizat că-i mama. Trebuia să ajungă cu vreo două ore mai devreme și după aceea am aflat că a întîrziat din cauza traficului. Am terminat meciul și m-am repezit la ea s-o pup. Aproape nu mă mai cunoștea. Nu mă mai văzuse, nici eu pe ea, de la Crăciun și mi-a zis că am crescut. Cînd am prins un moment de intimitate m-a acoperit cu haine și dulciuri. M-am ales și cu un stilou pe care-l voi păstra toată viața. Ce să mai zic? Am venit cu două genți și am plecat cu patru. Am mîncat paste într-una și m-am îngrășat un pic, dar asta să nu scrieți că mă ia la întrebări antrenorul!”, povestește Elora.

„Acolo nu mai exista Dabija, ci România”

Spre deosebire de turneul din Franța, primul din viața sa în afara granițelor, pentru Elora emoțiile au fost mai mari. „În Franța jucam pe cont propriu, eram Elora Dabija. În Italia concursul a fost pe echipe și nu mai exista Dabija, ci România. Încărcătura este mult mai mare în asemenea situații”, spune sportiva. În turneul italian băcăuanca a cîștigat patru meciuri din cinci, pe cont propriu, toate în două seturi. Conform spuselor sale, cel mai frumos meci a fost cel cu una dintre reprezentantele Angliei: „Meci tare. Ea este foarte înaltă și solidă. Dacă-mi dădea un pumn nu mai aveai ce discuta cu mine. A avut 3-0 în primul set și am întors la 6-3. A avut 2-0 în cel de al doilea și s-a terminat 6-2 pentru mine”.

Sistemul de desfășurare al competiției a permis antrenorului echipei poloneze, cealaltă calificată în finală, să aleagă cine cu cine va juca. Astfel, Elora a jucat cu campioana iar Sorana cu jucătoarea numărul 2 din lotul leșesc. „Am pierdut meciul. Dacă aș fi jucat cu cealaltă altfel ar fi stat lucrurile. Polonezii au mizat pe 1-1 după meciurile de simplu și pe o victorie cu 2-1 în urma meciului de dublu. Așa a și fost pînă la urmă. Eu m-am și certat puțin cu Sorana după ce am auzit ce-i zicea antrenorul ei (n.r., Romeo Samur). «Nu vezi că pe asta nici n-o interesează?». Pe mine nici nu mă băga în seamă și m-a deranjat. Sorana, tot ea, s-a apucat de plîns. Inițial, italienii au vrut s-o ia și pe ea la club dar au renunțat după ce au văzut-o că plînge”, și-a amintit Elora.

Propunere de transfer

După cel de al doilea meci al turneului de la Brescia, băcăuanca a fost abordată de „doi italieni, soț și soție, el fost campion la volei, ea antrenoare de tenis, fostă numărul 180 în clasamentul WTA la un moment dat”, după cum spune Iulian Dabija, tatăl Elorei. „Ne-a propus să le lăsăm fata și n-am vrut. Au venit cu președintele unui club din Brescia și în fiecare seară am discutat pe această temă la hotel. Mi-au promis că-i asigură 20 de turnee internaționale pe an, dintre care patru în Italia. Pe mine mă cheamă cu viză turistică, trei luni anul acesta și trei luni în 2003, timp în care îmi suportă și cheltuielile. Mi-am dat seama că treaba e serioasă și faptul că m-au sunat după ce am ajuns în țară îmi confirmă acest lucru. Cît de curînd vor trimite actele de chemare la ambasadă. Mi-am luat avocat care să studieze foarte bine contractul și să-mi spună exact care sînt condițiile. Din țară nu plec fără contract dar, mai ales, fără a fi sigur că Elora poate continua școala, cel puțin la nivelul de aici. Țin extrem de mult la acest lucru”.

Între timp, cel scurs de la turneul italian, lucrurile s-au precipitat și cele două părți sînt foarte aproape de a bate palma.

„Cel mai mult îmi place să-i șterg praful de pe cupe”

Dacă Elora va rămîne în țară se va vedea cît de curînd. Cert este că ea va fi legitimată și la Sport Club Municipal Bacău pentru care va puncta în continuare. Tată și fiică își doresc această mutare pe care o consideră benefică. Elora spune că „ar fi bine pentru că mai văd și alte locuri. Din păcate n-o să mai am colegii de la școală. Îmi va fi greu și pînă voi ajunge să cunosc limba dar va fi, totuși, un pas înainte pentru mine. Acolo e altă mentalitate și altă civilizație. În cele cîteva zile petrecute în Italia, unde am avut parte doar de teren și hotel, fără să fi mers la un parc de distracție sau la grădina zoologică, nu am văzut nicăieri vreun gunoi pe jos”, spune Elora.

„Despre periplul nostru din peninsulă pot spune că am și eu o nemulțumire, vizavi de trofeul acordat celor două fete. A ajuns la Federație, una care nu are nici un merit în rezultatele obținute de cele două fete. Nu țineam neapărat să-i revină Elorei deși, mărturisesc, cel mai mult îmi place să-i șterg praful de pe cupe”, conchide Iulian Dabija. (Marius AMBROZIE)