Brîndușa Popescu se dă în vînt după lucrurile de artizanat

Pentru inspectorul școlar general adjunct Brîndușa Popescu, una dintre cele mai eficiente metode de relaxare era tricotatul. Ori de cîte ori simțea că nimic nu îi iese așa cum trebuie și că ar avea nevoie măcar de o clipă de odihnă, se așeza pe fotoliul din sufragerie, își lua ghemul de lînă, punea cîteva ochiuri pe andrea și începea să tricoteze primul model care îi venea în minte. „După vreo jumătate de oră de trecut ochiurile de pe o andrea pe alta, mă simțeam mai odihnită decît dacă aș fi dormit două ceasuri întregi”, mărturisește acum cel de al doilea om din Inspectoratul Școlar. Dincolo de faptul că era extrem de eficientă, metoda de relaxare aleasă de inspectorul Popescu s-a dovedit a fi și extrem de practică. în cîțiva ani, șifonierul său s-a umplut de bluzițe, rochii și pulovere tricotate în jumătățile de oră de relaxare pe care și le acorda, aproape zilnic, pe fotoliul din sufragerie. „în familia noastră e o tradiție ca femeile să se ocupe cu lucrul de mînă. De la mama am învățat să tricotez, să cos de mînă și să fac goblenuri, iar de la bunica mea am deprins meșteșugul țeserii la război. De fiecare dată cînd mergeam în vacanțele de iarnă la Suceava, bunica nu se lăsa pînă nu mă punea să fac o scoarță din lînă pe care o punea mai apoi la loc de mare cinste. O arăta oricui îi intra în casă și se lăuda că a fost făcută de mîna mea”, mai mărturisește acum Brîndușa Popescu. Marele său regret este că, de cînd a fost numită în funcția pe care o ocupă la Inspectoratul Școlar Județean, nu mai are timp de astfel de îndeletniciri. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!