Bucuria spirituala din muntii Neamtului: Sfinta Teodora de la Sihla

Sute, poate mii, de credinciosi urca martI, 7 august, in muntii Neamtului pentru a se inchina in pestera in care a trait Sfinta Teodora. Loc altadata nepatruns de picior uman, in care ajungeau doar pasarile cerului, manastirea Sihla a devenit acum unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Moldova si nu numai. Degeaba ai fost la manastirile Neamt, Agapia, Secu ori Sihastria, daca n-ai urcat sa vezi spatiul acela ingust,umed si rece, dintre stinci, in care s-a nevoit peste doua decenii Sfinta Teodora. Mai ales la 7 august, cind este ziua de praznuire a Cuvioasei Teodora.

Cea care a devenit “floarea duhovniceasca a Moldovei” s-a nascut in jurul anului 1650, in satul Vinatori, de linga Tirgu Neamt. A avut o copilarie trista din cauza mortii singurei sale surori. Mai tirziu, parintii au maritat-o cu un tinar slujbas din

Cetatea Neamtului. A trait mai multi ani alaturi de sotul ei, dar Dumnezeu i-a trimis o grea incercare, aceea ca nu avea copii. Dupa o vreme, i-au murit parintii, si gindul de a sluji lui Hristos a inceput sa o urmareasca tot mai insistent. S-a inteles cu sotul ei ca amindoi sa intre in manastire. Astfel, pe cind avea 30 de ani, Teodora a intrat in manastirea Varzaresti, in Muntii Buzaului.

Dupa citiva ani, stareta Paisia, cu o parte din maici, a parasit manastirea, din pricina atacurilor turcilor si a tatarilor. Restabilindu-se linistea in tara, maicile, intre care si Teodora, s-au asezat undeva in partile de sud ale Muntilor Vrancei. Trecind aproape 10 ani de aspre nevointe, Cuvioasa Teodora s-a indreptat spre Muntii Neamtului, sI cu binecuvintarea egumenului Varsanufie de la Sihastria Secului,
s-a retras in padurile Sihlei, pe atunci locuri retrase si salbatice. Acolo, Sfinta a intilnit un sihastru batrin care i-a oferit chilia lui de sub stincile Sihlei, iar el si-a cautat un adapost si mai trainic in alta parte.

Uneori, era vizitata de parintele Pavel, care venea sa-I cerceteze pe sihastri si sa-i impartaseasca cu Trupul si Singele Domnului. Se spune ca Sfinta ar fi trait aici vreme de 20 de ani,
poate chiar mai mult. Inainte de a muri, Teodora s-a spovedit, s-a impartasit si a rostit cuvintele: „Slava Tie, Doamne, pentru toate”. Prin anii 1725-1730, intru pomenirea nevointelor Cuvioasei Teodora, s-a ridicat schitul Sihla, cu o bisericuta de lemn, care dainueste si astazi. În anul 1852 sfintele sale moaste au fost duse la manastirea Pecersca din Kiev, unde se afla si azi.