Bucurie, speranță și dar ceresc pentru lume

Mesajul nostru la Nașterea Domnului se îndreaptă din nou cu profund respect către toate familiile noastre. Ele au fost și rămân bucuria și speranța noastră și constituie pe drept cuvânt o binecuvântare pentru omenire. Fără familii și părinți lumea riscă să dispară, iar Biserica își pierde rolul ei de cale a mântuirii.(…) Născută în primele zile ale creației, familia își trage seva din binecuvântatul paradis al „începutului”, al perioadei de dinaintea căderii primilor oameni în păcat. Privind la omul pe care îl făcuse, Dumnezeu l-a văzut „singur”! „și Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui»” (Gen 2,18). Iar prin crearea femeii (cf. Gen 2,22), omul-bărbat intră în dinamica comuniunii, a ceea ce se va numi „prima familie” care avea ca fundament căsătoria naturală, stabilită astfel prin voința expresă a Creatorului: „Nu este bine ca omul să fie singur (…). De aceea, îl va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi un singur trup (Gen 2,18.24).(…) Familia, prima instituție voită de Dumnezeu încă de la „început”, întemeiată pe bucuria iubirii și a comuniunii dintre bărbat și femeie, are din partea Creatorului capacitatea de a transforma omenirea, de a fi „gaudium et spes”, bucurie și speranță. Atâta timp cât va fi pe pământ o singură familie, prin ea, Dumnezeu va continua să transmită lumii mesajul său de speranță.(…)

Oferta căsătoriei și a vieții de familie pentru pacea și binecuvântarea lumii

Pacea din familie se răsfrânge și asupra lumii. Nu se poate pretinde pacea în lume fără a rezolva mai întâi pacea din familie. Când familia va trăi în armonie, în iubire, în respect reciproc, când va fi în totalitate deschisă spre viață, atunci lumea va „trăi” cu adevărat. În acest sens, atât Biserica, cât și societatea au nevoie de familii sănătoase, în care să primeze virtutea, pacea și buna înțelegere, au nevoie de familii în care Dumnezeu să aibă primul loc, unde rugăciunea și practicile de pietate să fie „respirația” de fiecare zi, unde iertarea, toleranța, îngăduința față de slăbiciunile celuilalt să fie parte a drumului de sfințenie reciprocă.(…) Felicitând încă o dată toate familiile diecezei, le adresăm tuturor chemarea Bisericii, a fericitului Ioan Paul al II-lea și a noastră: Familii, fiți ceea ce sunteți și transmiteți tuturor bucuria și speranța evangheliei și a lui Cristos, ca împreună să cântăm: „Mărire în cer lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință”.
Sărbători fericite! Crăciun binecuvântat, în suflete și în case!
Nașterea Domnului, 2013
† Petru Gherghel,
episcop romano-catolic de Iași