Bucurii periculoase

Ștefan RADU

Poate dacă nu am trece prin atîtea necazuri – inundații, răpiri, scumpiri etc. – și nu am fi preocupați de pregătirea Sfintelor Sărbători, am asista la evenimente pompieristice legate de recenta semnare a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană. Așa sîntem noi obișnuiți: ne bucurăm de tot ce nu înțelegem pe deplin… Din cînd în cînd, presa publică analize, interviuri sau simple informații despre costurile acestei aderări. Se aud din ce în ce mai multe voci care atrag atenția că vin vremuri grele pentru întreprinzătorii români. Previziunile specialiștilor sînt, uneori, alarmante. Pentru județul Bacău se așteaptă falimentul sau lichidarea benevolă a peste zece mii de firme mici și mijlocii pînă la sfîrșitul acestui an. Asta înseamnă mai puține locuri de muncă și presiuni mai mari asupra bugetului asigurărilor de stat. în plus, părerile converg către o accentuare a problemelor cu care se vor confrunta societățile din domeniul productiv și al serviciilor în condițiile impunerii standardelor de calitate și de mediu occidentale.

Situația în sine îmi amintește de o anecdotă cu valențe de snoavă. Se spune că un șoricel era alergat de o mîță prin curtea unui gospodar. Disperat, șoricelul s-a refugiat în grajd și a cerut ajutorul unei vaci. Miloasă, rumegătoarea l-a ascuns sub… o balegă. Pisica, ajunsă în zonă, a privit iscoditoare și a descoperit un capăt de coadă ieșind din… ascunzătoare. L-a scos pe amărîtul de șoarece, l-a scuturat bine ca să-i dea „o față comercială” și l-a înfulecat fără scrupule. Morala? în primul rînd, nu întotdeauna cel care te vîră în necaz îți vrea răul; însă nici cel care te scoate din același… necaz nu înseamnă că-ți vrea binele; și – în final – dacă tot te-ai băgat în… balegă, intră tot și nu mai lăsa ceva pe-afară…
Soarta șoricelului disperat ne paște pe toți. Am ajuns în situația de a ne bucura de orice ajutor, indiferent de unde vine și fără a ne osteni să înțelegem și condițiile care ni se inpun. în aceste zile consemnăm una dintre cele mai ciudate reacții populare: o parte dintre românii care dansau în stradă în momentul primirii noastre în NATO scandează acum, în piața publică, sloganuri pentru retragerea noastră din coaliția anti-irakiană. Aceeași români s-au bucurat cînd președintele Bush anunța, în timpul vizitei în SUA a președintelui Traian Băsescu, majorarea fondurilor nerambursabile pentru dotarea armatei României. Chiar mai credem că există ceva gratis pe lumea asta?!

Spaima față de schimbările pe care vom fi nevoiți să le facem în viața noastră de zi cu zi ar fi mai mică dacă am înțelege că trebuie să ne descurcăm singuri, individual. Nu trebuie să așteptăm să vină apele peste recoltele și casele noastre pentru a ne convinge că singura soluție este asigurarea bunurilor din gospodărie. Nu trebuie să ajungem bătrîni, în bastoane, nemulțumiți de pensiile trecute peste limita suportabilă a bugetului ca să acceptăm că participarea la fondurile alternative încă din perioada activă înseamnă să ai grijă de propria ta viață. Sînt deprinderi pe care occidentalii le-au învățat în două-trei sute de ani. Noi nu mai avem acest răstimp. Avem camere de comerț care au datoria să-și informeze membrii cu privire la modificările legislative și la soluțiile optime pe care le au aceștia la dispoziție; există autorități locale care răspund de starea drumurilor, digurilor, cursurilor de ape și – mai ales – de folosirea eficientă a fondurilor pentru amenajarea teritoriului; există asociații patronale care au datoria să identifice căile pentru adaptarea agenților economici la noile cerințe și cîte altele… Așteptînd doar intervenția Guvernului vom fi mereu pe din-afara jocului. Pentru că statul nu-i vaca de muls dispusă oricînd să ne apere de propriile noastre erori. răstimp. Avem camere de comerț car

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!