Spre cinstea sa si a secretariarului muzical (O.Kalmuski -Zarea), dirijorul Mihail Agafita si-a ales pentru concertul de la sfirsitul saptaminii un program in care muzica nu zeflemizea si nu se sulemenea pentru a da satisfactie gusturilor indoielnice. In schimb, a emotionat auditoriul cu gingasia si gratia ei necautata. O prima surpriza incintatoare am trait-o cu „Tripticul”lui A. Pop – o muzica inceputa cu un pizzicato, continuata cu un lento si un adagio melancolic si sfirsita cu un dans maramuresean indracit, cu o ritmica nebuna, ordonata de percutie. Aceeasi ritmica de nestavilit,cu schimbari surprinzatoare de tepmo ne-a fost infatisata de Dorel Baicu, care si-a asumat in program „Introducere si Rondo Capriciosso” de Camille Saint-Saens – o lucrare pentru vioara si orchestra, transcrisa pentru flaut de un muzician danez si orchestrata de un moldovean de la Chisinau. Patrunzind cu gratie in plasma muzicii franceze, flautistul Dorel Baicu ne-a purtat pe sub anotimpul muzicii ca pe sub un arc de triumf, unde si sfirsitul inseamna un nou inceput. Pentru ca marii artisti ies din timp. Timpul nu are nici un efect asupra lor. Toti marii compozitori sint contemporani intre ei si ne sint contemporani: Beethoven, Mozart, Bach, Brahms ca si Camille Saint-Saens. Intilnirea cu oricare dintre ei inseamna o clipa de fericire.
Maiestria tehnica atit de avintata, velocitatea coplesitoare a lui Dorel Baicu i-a ingaduit solistului relevarea cu sinceritate a ideilor si atmosferei compozitiei, reusind sa o prezinte in cea mai autentica infatisare a ei, gratie si unor mestesugite artificii de tuseu. A efectuat si citeva foarte dificile cadente in care s-a comportat ca un desavirsit virtuoz si ca un purist al instrumentului sau.
Gindita de dirijor ca o coroana imperiala a unei sarbatori muzicale, „Simfonia a IV-a” de J. Brahms a capatat sub bagheta lui Mihail Agafita suflul larg, viguros si poetic pe care-l revendica cu stralucire creatia brahmsiana. Muzica e melodioasa, atragatoare si de un foarte subtil farmec sonor. Orchestrarea e calda, imbelsugata, invesmintata in pitoresti straie sonore. Aparatul orchestral al Filarmonicii bacauane s-a dovedit, ca intotdeauna, la mare inaltime profesionala, obligind cronicarul sa consemneze si contributia, (in anumite pasaje ale lucrarilor), a clarinetistilor Mihai Stelian si Eugen Diaconu, fagotistilor Mihai Timofti, Mihai Badiu si Costica Marcut, a flautistilor Ana Maria Cioroparu si Iulia Blagan, a cornistilor Laurentiu Raducanu si Virgil Badiu, a percutionistilor Dan Badila, Dan Asofiei si Sorin Sofian.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns