Bulibășeala de după inundații

Ștefan RADU

Dacă ar fi să spunem ce ne definește ca neam, în contextul națiunilor europene, la început de mileniu trei, cred că ar fi cazul să recunoaștem că avem un talent de neegalat în a ne bate joc de noi înșine. La numai cîteva săptămîni după ce țara întreagă era în lacrimi de grija sinistraților, iată că apar informații despre fel de fel de matrapazlîcuri comise la adăpostul campaniei de ajutorare a celor afectați de puhoaie. în Banat, se construiește aiurea, pe bani publici, fiind asimilate locuințelor tot felul de hambare și cotețe. Case care erau în paragină, proprietarii fiind plecați prin lume, sînt acum înlocuite cu imobile noi, trainice, pe cheltuiala statului. Oamenii din zonă spun că totul depinde doar de buna relație pe care o ai cu un primar sau cu un prefect. Stimulat cu oarece avantaje personale, funcționarul de stat te trece pe lista celor afectați de inundații și te împroprietărește cu casa pe care nici nu îndrăzneai să o visezi! O asemenea situație îmi întărește convingerea că nu este normal să se reconstruiască averi personale din bani publici. Am scris despre asta și unii m-au taxat negativ. Rămîn consecvent în părerile mele: autoritățile încalcă toate normele democratice atunci cînd finanțează reconstrucția caselor aflate în proprietatea celor sinistrați. Banii de la Buget ar trebui folosiți doar pentru infrastructură și pentru crearea unor complexe sociale, proprietate publică, în administrarea primăriilor, unde, temporar, să fie adăpostiți cei care sînt victime ale unor catastrofe. Ei ar sta, cu o chirie modică sau gratuit (pe cheltuiala comunității locale), în aceste locuințe sociale pînă vor putea să-și refacă propriile lor gospodării prin efort propriu sau prin sponsorizări și donații particulare. Una este ca o firmă sau o persoană cu dare de mînă să reconstruiască locuința cuiva, și alta este să arunce statul banii pe „Apa Sîmbetei” pentru că nu au fost asigurate acareturile (și așa ridicate fără autorizații, în zone inundabile).

Și pentru ca să fie completă coliva, aflăm în fiecare zi lucruri care ne revoltă. Există sinistrați cărora nu le mai plac alimentele primite de-a moaca sau care merg la crîșmă împreună cu cei plătiți de stat să-i ajute la refacerea averii personale. în devălmășie, se bucură de pomana generală, bătîndu-și joc de ea. Unele dintre școlile transformate în adăposturi au devenit adevărate cocine, invadate de păduchi și rîie, Promiscuitatea în care, acum, trăiesc unii dintre cei cărora apele învolburate le-au luat doar prostia și indolența au transformat compătimirea noastră în revoltă. Pînă și în aceste momente, există indivizi care se gîndesc doar cum să fure ceva din ajutoare, cum să deturneze bunurile trimise în zonele sinistrate și cum să păcălească statul de mai mulți bani. Ciudat este că și funcționarii guvernamentali recunosc pe șleau că nu există evaluări precise și că se lucrează „hei-rup-ist” – cum spunea o doamnă cu înalte responsabilități. Declarațiile oficiale mă fac să cred că intenția guvernanților este de a da o tentă electorală acestei nenorociri. Nici miniștrii, nici parlamentarii nu au curajul civic de a explica oamenilor care le sînt obligațiile cetățenești. Nu am văzut vreo persoană din administrație care să sancționeze devierile revoltătoare ale sinistraților. în loc să dovedim că ne mobilizăm pentru refacerea țării, folosind cu grijă resursele de care dispunem, ne pierdem în discursuri electorale și înghițim mitocănia și lenea unora dintre cei care acum cerșesc mila comunității.

Nu sînt (și nici nu am intenția să fiu) simpatic atunci cînd scriu despre banul public. Plătesc impozitele și taxele (chiar dacă nu sînt de acord cu unele dintre ele) și vreau ca banii ce mi se scot din buzunar cu forța să fie bine gospodăriți. Nu am chef să finanțez campanii electorale ascunse ale unor demagogi și nici să plătesc escrocherii realizate sub paravanul reconstrucției naționale. M-am săturat de hoțiile și imbecilitățile din țara asta unde șmecheria ține loc de inteligență, iar mitocănia strivește legea. Se fură „Autostrada Soarelui” și este vîndută la fier vechi cu bucata fără să existe arestări sau polițiști care să se agite mai mult ca de obicei. Ies criminali din țară, pe la Vamă, fără probleme, în timp ce oamenii de afaceri nu mai pot pleca la negocieri în străinătate. Cerșetorii români care au umplut Europa au trecut prin punctele de frontiră fără să fie jenați de vreun funcționar de stat, iar acum sînt sancționați cei care muncesc cinstit. De cîte ori întreb vreo autoritate de ce se plimbă căruțașii cu atelajele lor pe drumurile europene, mi se răspunde (cu enervare chiar): „Ce-ați vrea să le facem?” Să aplicați legea, domnilor! Atît! în orice domeniu de activitate există reguli – bune sau rele, plăcute sau sîcîitoare – ce trebuie respectate, nu fentate. Nu ai construit legal, ți se dărîmă casa. Nu ți-ai asigurat bunurile, adio despăgubiri. Nu ai chef de muncă, mori de foame. Ai călcat legea, plătești. Ce este așa de greu de înțeles? M-am săturat ca mai mereu „să ne înțelegem” și „să o dăm la pace”, în loc să fim corecți și cinstiți. Și primii vinovați nu sînt escrocii și infractorii, ci exact cei care ar trebui să le pună stavilă. Aceștia – plătiți din taxele și impozitele noastre – ori sînt incompetenți (hoții-s mai deștepți ca ei…), ori sînt corupți. în ambele cazuri nu au ce căuta în sistem. rofe. Ei ar sta, cu o chirie modică sau gratuit (pe cheltuiala comunității locale), î

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!