Ma bucur sa constat ca din ce in ce mai multe voci din media isi exprima neincrederea in posibilul rezultat al votului uninominal legiferat in forma actuala. Intotdeauna mi-am exprimat opozitia nu atit impotriva sistemului (folosit, inca, in citeva state europene…), cit mai ales impotriva „adaptarilor” mioritice. Situatiile consemnate la recentul scrutin (acolo unde voturile au fost cuparate pe euro) reprezinta semnale alarmante pentru ce va sa vina! Forfota inimaginabila din aceste zile cind se traseaza harta colegiilor uninominale demonstreaza cit de mari sint interesele. Fiecare formatiune incearca (pe masura puterilor si influentelor guvernamentale si parlamentare de care dispun) sa „aranjeze” contururi pe harta care sa le avantajeze.
Intr-un asemenea colegiu pot fi, de exemplu, 10-12 comune. Daca un candidat are sustinerea a opt primari se poate considera cistigator. Asa ca fiecare lider local incearca sa amestece cit mai putin prietenii cu dusmanii… In cazul marilor aglomerari urbane apar probleme in plus. In municipiul Bacau, daca este sa ne luam dupa datele statistice, ar trebui sa se „deseneze” trei colegii (sau aproape trei…) pentru deputati. Va imaginati ce bulibaseala se isca in mintile electorilor? „Granita” ar putea urma un bulevard. Astfel, cei de la numerele cu sot vor avea un candidat diferit fata de cel al vecinilor de peste drum. Cum se vor realiza panotajele? Pe stilpii de pe dreapta vom vedea chipul democratului X, iar pe stinga va fi colegul lui de partid, Y. Bacauanul sentimental de vizavi s-ar putea sa se simta frustrat ca nu poate da votul simpaticului candidat „de peste gard”…
Revenind la lucruri serioase, trebuie sa spunem ca disparitia listelor creste „pretul” candidaturilor. Pina acum, in functie de marimea partidelor, doar primii doi-trei candidati din insiruirea de pe buletinul de vot erau considerati eligibili si „cotizau” la campanie cu zeci si sute de mii de euro (bani personali sau primiti de la „sponsori”). Acum, fiecare isi sustine integral campania in colegiul sau. Teoretic, fiecare loc este eligibil. Doar intelegerile dintre liderii locali sau centrali pot schimba sansele unui candidat pe principiul „lasa-ma pe mine sa cistig la Agas, ca eu te las la Corbasca!”… Cum se face un asemenea aranjament? Aveti destula imaginatie pentru a va gasi singuri raspunsurile…
Principala teza in promovarea sistemului uninominal a fost „Votam oameni, nu liste de partid!”… N-am inteles vreodata sensul acestei ziceri. Candidatii uninominali sint stabiliti de aceleasi partide, de aceiasi lideri locali si centrali, ca si in cazul listelor. Ordinea pe lista a fost inlocujita cu stabilirea colegiilor: unele sint cu sanse mai mari, altele sint de neatins pentru un partid. Candidatul, dupa cum se intelege cu seful si in functie de interesele politice, poate capata colegiul cistigator sau pe cel perdant. Ce s-a schimbat? Nimic! – zic eu. Banii si interesele de grup modeleaza democratia noastra mioritica, fara a tine seama de dorintele celor care voteaza. La sfirsitul lui noiembrie, in plin Post al Craciunului, vom fi (iarasi) chemati la urne pentru a da consistenta unui experiment in care nu am crezut vreodata.
Lasă un răspuns