Bunul simț, în fișa postului

Eduard ADAM

Pentru unii primari, obligația de a se ocupa de bunul mers al școlilor de la ei din localitate pare o chestiune opțională. Vor, se ocupă. Nu, fac cînd au timp, dar mai ales chef. Nu vreau să generalizez și nici n-aș fi abordat subiectul, pentru că, oricum, problema e veche, iar schimbările în bine întîrzie să apară. însă se apropie anul școlar, iar multe dintre școli arată în continuare ca după bombardament. Primarii s-au apucat – pentru a cîta oară – abia în al 12-lea ceas să renoveze și să facă o minimă igienizare. Mulți se ascund în spatele eternei lipse de bani, iar alții, care-i au, n-au făcut mare brînză pînă acum, dar promit că atunci cînd va suna clopoțelul, adică pe 15 septembrie, totul va fi gata. Dar, oricît de categorice ar fi promisiunile lor, n-ai cum să-i crezi. Experiența anilor trecuți a demonstrat din plin că elevii încep anul școlar făcînd slalom printre găleți cu var și mormane de ciment. Primarii nu izbutesc să se țină de cuvînt în nici o toamnă, deși susțin, la fiecare final de an, că următoarea dată nu vor mai fi prinși pe picior greșit.

Mie povestea asta îmi sună a mare ignoranță. Neglijența multor primari dă pe-afară, însă tratează totul cu nepăsare, fiindcă se cred stăpîni absoluți la ei în localități. Știu că alegătorii nemulțumiți de ei nu-i pot sancționa decît o dată la patru ani, și-atunci își permit să lase totul în voia sorții. Pleacă în concedii în toiul verii și lasă toate treburile pentru ultimele săptămîni din august. Iar atunci, ba n-au oameni, ba lucrările merg anevoios, ba apar alte surprize care le dă totul peste cap. Asta, evident, dacă fac și-atît. Sînt unii edili care habar nu au de situația școlilor.

Nu vreau să-i critic doar pe aleșii locali. Vina ca școlile să fi ajuns în prag de prăbușire nu-i doar a lor. O responsabilitate la fel de mare au și directorii instituțiilor de învățămînt. Foarte mulți dintre ei s-au obișnuit că alții trebuie să vină să le facă, iar ei doar să asiste. Ei bine, nu-i chiar așa! Vremurile s-au schimbat, și așa s-a întîmplat și cu sarcinile care le revin. Ar trebui ca și cei care conduc destinele școlilor să se zbată, să încerce să facă cît mai mult cu putință. Mai ales că, toți se bat pe banii puțini care sînt, iar asta presupune ca directorii să fie insistenți, să se lupte pentru unitățile lor. Nu să aștepte să le vină totul de-a gata, fiindcă, se vede, sistemul care funcționa odată nu mai este cîtuși de puțin valabil astăzi. în schimb, noi vedem cum directorii apelează pe la oamenii din sat pentru curățenia din școli. Asta-i bine! Prost este că oamenii se duc să facă treabă, însă directorii sau învățătorii care i-au chemat a doua zi nu vin ei la școală. Ori uită, ori au altceva mai bun de făcut în acel timp. Un alt semn, dacă mai era nevoie, despre cît de mult le pasă de unitățile pe care le conduc, ori despre cît de mult apreciază ajutorul dat de oameni care chiar n-au nici o obligație față de școală și de ei. Acele persoane săritoare au, însă, ceva ce mulți dintre directori și primari par să nu mai aibă de multă vreme: bun simț.e că oamenii se duc să facă treabă, însă directorii sau învățătorii care i

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!