Ca rîma-n beton

Claudiu BOANGIU

Vorbele reprezentanților Primăriei Bacău, cum că se va găsi „cineva” sau „altcineva” care să dreagă peticele hurducătoare trîntite anapoda de falsificatorii de acte de la societatea Comnef pe strada din spatele Parcului Cancicov, îmi amintesc de perioada școlii militare. înainte de a pleca la poligonul de instrucție, comandantul de pluton se preocupa să avem la noi asigurarea materială necesară bunei noastre pregătiri. Drept urmare, desemna cine dintre noi și ce să care. Cînd nominaliza, lucrurile ieșeau „brici”. Nimic din ceea ce era necesar instruirii nu ne lipsea. Dacă, Doamne ferește!, spunea doar „cineva să ia grenadele”, odată ajunși în poligon eram abonați la o zi de instrucție dintre cele mai neplăcute. Pentru că nu exista în pluton vreun coleg cu numele de „cineva”, grenadele rămîneau, invariabil, la cazarmă. Și să te ții, nene, culcaturi și salturi înainte cu strigăte de „ura”, pentru că nu am îndeplinit ordinul! Cam așa stau lucrurile și în trebușoara cu asfaltarea dusă la… rău sfîrșit de cei de la Comnef. Numai că lor nu o să le frece nimeni ridichea. Cu atît mai puțin șefilor de la Primăria Bacău, care au devenit imuni la înjurăturile și dorințele băcăuanilor în cei doi ani de guvernare locală.

Nostim, domnu’ vice Scripăț, în urmă cu cîteva zile. Parafrazez: „Problema cu denivelările de pe drum se va rezolva după rularea mașinilor”. Adicătelea, dați-i voi bice, pe banii și telescoapele voastre, dragi conducători auto, că așa devine plană și suprafața arterei de circulație. Arareori mi-a fost dat să aud chestiuni de un asemenea cinism exprimate de cei de care depindem, încă. Or, poate, edilul a vrut să spună altceva, dar nu i-a ieșit. Adevăr vă spun, cred că oamenii din primărie sînt de bună credință. Așa cum au fost și atunci cînd au lăsat celor de la Comnef timpul necesar ca să „repare” străzi din oraș de vreo șase miliarde și jumătate, deși aflaseră (dacă nu știau demult) de la ziariști de falsul depus la doasarul cu care au cîștigat licitația de asfaltare a străzilor Bacăului. Bănișorii noștri buni de plastic, rezistenți la atacurile mîrșavei inflații, s-au vărsat în vistieria firmei de măsluitori, iar noi ne-am ales cu niște șosele pe care-ți clănțăne dinții-n gură dacă iubești neprevăzutul și îndrăznești să te aventurezi pe ele cu mai mult de doi kilometri pe oră. Se vede însă că nici calitatea proastă a lucrărilor, nici hoția fățișă (demnă de o cauză mai… penală) nu au sensibilizat urechea instituțiilor abilitate ale statului. Așa ajungem, a cîta oară?, la înțelepciunea izvorîtă din popor: „Cine fură azi un ou, e bou!.” Dacă îndeși la teșcherea niște miliarde, e de bine. Ai de unde plăti ulterior avocații și ieși basma curată, indiferent ce matrapazlîc ai făcut. Geaba sesizează presa neregulile, în van se plîng băcăuanii, lucrurile (lucrările) merg înainte așa cum au decis mai marii din Primărie. A cere ca treburile să meargă, eventual, normal este echivalent cu gestul rîmei opărite care s-a aruncat cu capul înainte să sfredelească betonul. ne, culcaturi și salturi înainte cu strigăte de „ura”, pentru că nu am îndeplinit ordinul! Cam așa stau lucrurile și în trebușo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!