N-a existat in intreaga istorie a Romaniei un guvern mai lovit de calamitati ca cel actual. Primavara, vara sau toamna au navalit peste tara inundatii, alunecari de teren, poduri luate de ape, dar si secete devastatoare si mai ales crize de tot soiul: criza petrolului, criza gazelor naturale, criza justitiei, criza invatamintului, motiuni de cenzura , greve, si, in special, crizele presedintelui, care n-a pregetat sa-i aplice lovitura dupa lovitura, discreditindu-l, demonizindu-l. Dintre toate calamitatile, cea mai mare pentru Guvernul Tariceanu s-a numit calamitatea Basescu. I-a suspendat sase ministri, i-a refuzat alti doi, i-a tocat marunt pe cei ramasi. Ca un pugilist bagat in corzi, guvernul s-a clatinat, a dat semne ca e in pragul knock out-ului, dar, cum-necum, isi va duce mandatul pina la capat in pofida disparitiei din PNL si reaparitiei in alt partid a unora dintre liberalii marcanti. Oplositi in PD-L, acestia (asistati la colt de un Boc colorat ca un papagal si de un Blaga cu uniforma de militian), au apelat la toata gama de insulte si imprecatii. Duminica trecuta, Boc si Blaga le-au zis-o din nou, in cea mai neaosa limba de mahala: anume ca „i-a batut soarele-n cap”. Cind te stii asa de obedient presedintelui, inainte de a-i caracteriza pe altii „atit de european”, e bine sa te intrebi daca nu cumva esti tu cazut in cap si ti s-a curbat coloana vertebrala cit sa-ti fie pupatura mai lesnicioasa. Asemenea atacuri arata clar ca inca sintem in plina disolutie civica si morala, ca restaurarea valorilor, a criteriilor si discernamintului trebuie recuperate, nu tiganite.
Trebuie recuperate coerenta dintre vorba si fapta, forta de persuasiune a valorilor, prestigiul adevarului, cenzura legitima a constiintei. Dar, ca sa raminem in perimetrul limbajului pugilistic, premierul Tariceanu, cu alura de play-boy pe motocicleta, rezista pumnilor carati cu nemiluita. A mai tras de timp, si-a mai remaniat echipa, le-a mai tras circotasilor citeva directe cu pensiile, si-o sa le mai arda un jabb de la 1 noiembrie. Si asta in pofida zbirlelilor prezidentiale si a suplinitorilor de economisti, care boceau inutil falimentul financiar al Romaniei. Apoi, guvernul a facut citeva eschive interesante cu economia, asigurindu-i o crestere constanta de 6-8% pe an. Nu e putin lucru. Lumea s-a mai instarit, soselele au fost invadate de autoturisme, iar guvernul pare a crede doar in lucruri care se pipaie si se vad. N-are timp de fineturi psihosociale si de insanitati ce inteleg libertatea ca nelegiuire. N-ar fi exclus ca prin decembrie sa-i vedem pe criticii de conjunctura ai guvernului cocotati pe un podium in Piata Universitatii, sarbatorind victoria in alegeri impreuna cu suporterii stelisti, care vor saluta eliminarea triumfala a formatiei lui Gigi Becali din grupele Ligii Campionilor.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns