Călătoria cu autobuzul, un adevărat coșmar

Se apropie vertiginos de ora de începere a ședinței de dimineață și am întîrziat la serviciu. Mă caut în portmoneu și realizez cu groază că trebuie să merg cu autozbul. Mă îmbărbătez singură că poate am noroc de un șofer care nu-i va aștepta în stație pe toți băcăuanii să se trezească, să-și bea cafeaua, să-și îmbrace copii pentru școală și apoi să ajungă și la serviciu. Mă înșel însă. Spre disperarera mea și a altor călători, șoferul stă îndelung de vorbă cu două cunoștințe. La un moment dat își întoarce privirea către stradă și vede venind agale către autobuz un bărbat și o femeie. „Ei, mai stau oleacă, poate vreo unul dintre ei urcă în autobuz și mă fac și eu cu un ban că tare uscat a fost azi”, spune șoferul fără jenă, spre stupoarea mea și celor din jur. Perechea vizată vine agale, și între timp se mai precipită și o doamnă cu un copil mic în brațe. Niciunul dintre ei nu-i dă bani șoferului, fie au abonamente fie dau la bilete. Autobuzul staționa deja de vreo cinci minute în stație și nici nu se întrezărea în spate vreun altul ca să-l determine pe șoferul amator de șpagă să plece odată din stație. într-un final, apare un particular și omul nostru e pe cale să smulgă volanul autobuzului. Aproape că-i în stare să treacă pe roșu la semafor doar, doar o ajunge în cealaltă stație mai repede decît dușmanul său, care era și el gata, gata să calce călătorii în competiția nebună care a început fără veste. Printr-o manevră spectaculoasă cîștigă șoferul de la transport public, iar celălalt renunță. Lucrurile au reintrat în normal, iar șoferul nostru adastă în fiecare stație, doar doar o mai face rost de un călător în plus. între timp copilul doamnei care a urcat din aceeași stație cu mine a început să plîngă. Un bărbat se chinuie cu îndîrjire să deschidă un geam, dar taxatoarea îl pune imediat la punct. „Nu deschideți geamul, că mă trage curentul. Ce dacă-i cald, dumneavostră mergeți de cîteva minute cu autobuzul, eu merg toată ziua și plec cu capul cît banița. Nu mai insistați că sînt blocate și nu se poate deschide”, spune taxatoarea punînd capac peste nervii călătorilor. Disperată că voi fi amendată la serviciu, cobor din autobuzul de la Transport public și urc în cel particular, după ce mai înainte întreb taxatoarea dacă și acesta staționează în stații pînă se adună călătorii. Femeia mă asigură că al ei „merge repede” și urc plină de încredere. La prima stație, prima dezamăgire. Șoferul chiar mă îndeamnă să cobor dacă nu-mi convine ritmul, așa că nu-mi rămîne decît să mă resemnez la ideea că șoferii încearcă să-și îndeplinească planul de încasări la fiecare cursă sau poate pe cel propriu. Ajung la serviciu cu o întîrziere de aproape o jumătate de oră. în timp ce primesc amenda, îmi spun că ar trebui să-mi fie încă o învățătură de minte că dacă vreau să ajung la serviciu trebuie să plec de acasă mai devreme decît dacă aș pleca într-o altă localitate. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!