Calendar etno

Hotarul dintre anotimpuri

• luna Martie – „Cînd se bate cu toiegele să iasă căldură din pămînt”

Este a treia lună a anului. în popor se numește „Mărțișor”, „Germinar” sau „încloțișor”. Primele zile ale lunii se închină unei ființe legendare, „Baba Dochia”, care în 9 zile „scutură și leapădă cîte un cojoc, de pe urma cărui scuturat vremuiește mereu”.
La 1 martie este obiceiul rămas de la romani de a se dărui un mărțișor. în trecut, mărțișorul era alcătuit dintr-o monedă de argint legată de un fir împletit din roșu și alb. Se punea la gîtul copiilor „spre a fi tari ca argintul, curați ca firul alb și rumeni ca firul roșu”. Banul mai însemna „dorința de îmbelșugare, iar roșul – dorința de a rămîne copilul sănătos, ferit de pojar, de roșeață”. După o lună de zile firul se agăța „într-un trandafir ori într-un vișin pentru ca cei ce l-au purtat să fie rumeni ca trandafirul, ori ca vișina”.

Sărbători

• 3 martie: Dragobetele „e cap de primăvară, se logodesc păsările și e rău de friguri”

• 9 martie: Sfinții 40 Mucenici – „cînd se bate în pămînt cu toiagele să iasă căldura și se fac focurile mucenicilor”. Acum se consideră „moartea babei Dochia”, fiind totodată „un fel de hotar între anotimpul friguros și cel călduros”. Se mai spune „Ziua Mieilor”, „Ziua Omătului”, „Ziua Berzelor”…
După „Zilele Babelor” urmează – între 10 și 17 martie – „Zilele Moșilor”, care sînt ceva mai călduroase

• 25 martie: Buna Vestire sau Blagoveștenia. Acum, „în zorii zilei se înconjoară și se tămîiază casa de trei ori. Tot așa se tămîiază curtea și grădina, iar sub pomi se face foc în credința că focul atrage căldura verii, iar focul de sub pomi dezmorțește pămîntul pentru flori și plante. Acum se desleagă limba păsărilor. Sosesc rîndunelele și cucul începe a cînta, din care cauză se mai numește și „Ziua Cucului”. Se spune că e timpul pentru aflarea norocului și a previziunilor meteo.
De Buna Vestire se mănîncă pește, „se dă dezlegare la pește”, acest fapt indicînd însemnătatea sărbătorii pentru istoria mîntuirii. Oamenii „cred că mîncînd pește în acest praznic, vor fi întreg anul sănătoși ca peștele”.

• între 17 și 23 martie se mai serbează „Săptămîna albă a plăcintelor”

• Luna martie are 31 de zile, noaptea are 12 ore și ziua 12 ore.

Cugetări

• „Biblia nu este învechită, nici modernă, ea este eternă” (Martin Luther)
• „Dacă ar fi să fiu dus la închisoare și mi s-ar îngădui să iau cu mine o singură carte, aș alege Biblia” (I.W. Goethe)
• „Aș dori ca orice om să poată cînta părți din Scriptură în timp ce-și ară pămîntul” (Erasmus din Rotterdam)

Rețeta lunii martie

Pentru că între 17 și 23 martie este și „Săptămîna albă a plăcintelor”, vă recomandăm „vestitele plăcinte cu poale-n brîu”. Cantitățile necesare pentru zece persoane: făină – 750 gr., drojdie – 20 gr., lapte de desfăcut drojdia, sare – după gust, unt – 75 gr. topit și 50 gr. netopit, ulei – o lingură, zahăr – 2 linguri, ouă – 2 și 1 gălbenuș, caș – 500 gr., făină – 1 lingură. Modul de preparare: punem împreună toate produsele de mai sus (făină, drojdie, lapte, sare, unt); desfacem drojdia în lapte și o adăugăm; frămîntăm aluatul, turnînd lapte călduț, ca să fie aluatul molcuț. âl tăiem, împărțindu-l în bucăți ceva mai mari decît o mandarină. întindem cu sucitorul fiecare bucată de aluat făcînd o foaie rotundă de mărimea unei farfurii cu diametrul de 20 cm. Se mărunțește cașul și se amestecă cu ouăle, făina și zahărul. După omogenizare, împărțim cașul în porții, după numărul foilor. Cu un cuțit se întinde cașul pe fiecare foaie, lăsînd neunsă o margine de un deget. Fiecare foaie cu cașul pe ea se apucă cu ambele mîini, din dreapta și stînga, între degete; îndepărtăm apoi mîinile, subțiind astfel foaia. Pe urmă, aducem aceste două capete la mijlocul foii, le apropiem – lipindu-le vîrfurile, fără să le mai punem unul peste altul. După aceea, facem aceeași operațiune cu celelalte două capete ale foii. în felul acesta parcă avem patru poale sumese (ca poalele prinse în brîu). Cu un cuțit crestăm adînc aluatul pînă la brînză în cele patru colțuri care se fac între aceste falduri. Marginile poalelor nu trebuie să cadă, groase, una peste alta – ci le întindem, crestîndu-le și pe ele. în chipul acesta, cele patru poale au la fiecare colț cîte două capete, care se îmbină căzînd unele peste altele, colțurile poalei din stînga îmbrățișînd poala din dreapta și viceversa. în sfîrșit, apăsăm ușor cu degetele plăcinta. în tava unsă cu unt așezăm plăcintele – pe care le ungem cu unt topit. în cuptorul fierbinte punem plăcintele pe care le lăsăm pînă se rumenesc toate. Scoatem apoi plăcintele, le ungem iar cu unt și le așezăm una peste alta. înainte de consum se vor înfierbînta din nou.
Aceasta este o rețetă din primul deceniu al secolului XX. Astăzi, rețeta s-a diversificat în funcție de zonă și de gustul consumatorilor, adăugîndu-se zahăr, ouă, arome. Poftă bună! (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!