Calendar etno

„Ieși căldură-n bătătură…”

Aprilie, sau „Prier” – după cum l-au denumit romanii, ori „traistă-n băț” – așa cum i-au spus strămoșii noștri, este luna cînd „se deschide pămîntul”, sinonim cu revenirea la viață a naturii. Anul acesta a debutat cu Săptămîna Patimilor, sau Săptămîna Mare, ce precede cel mai mare eveniment al creștinilor – Paștele. Dar, între marile sale sărbători, această lună o consemnează și pe cea consacrată lui Sf. Gheorghe, pe care o vom sărbători în ziua de 23 aprilie.
Cine a fost Sf. Gheorghe? Acesta s-a născut în anul 250 în Capadochia, ca fiu al unui demnitar împărătesc, drept pentru care a primit o educație aleasă. âmbrățișează cariera militară, devenind chiar general în armata împăratului Dioclețian. Dar el recunoaște credința întru Hristos și își leapădă haina de general, fiind apoi aruncat în închisoare. Aici este supus la grele torturi; este aruncat într-o groapă cu var clocotit, de unde însă scapă nevătămat. în ziua de 23 aprilie 304 i se taie capul, trupul fiindu-i aruncat la groapa comună. Creștinii, însă, l-au luat de acolo, ducîndu-l în Capadochia. Iconografic, sfîntul este înfățișat călare pe un cal omorînd cu sulița balaurul, ca simbol al triumfului binelui asupra răului.
Sf. Gheorghe este patronul cavaleriei, cruciaților, al Angliei și Genevei; protector al cailor, vitelor cu lapte, holdelor, semănăturilor, în iconografia românească fiind identificat cu Făt-Frumos și Cavalerul Trac. în calendarul popular, poartă la brîu un rînd de chei cu care încuie Iarna și descuie Vara, după ce Sâmedru – cu cheile sale -, încuiase Vara deschizînd Iarna. în dimineața sărbătorii de Sf. Gheorghe poporul scoate apă cu ciubărul din fîntînă și o varsă pe jos, iar unii se udă între ei, urîndu-și sănătate și voie bună. Roua cu care se udă pe față tinerii se crede că ar fi dătătoare de sănătate. Tot acum se pun brazde verzi pe la prispe și porți, iar pe la uși și ferestre se pun ramuri verzi de tei sau de fag, ce simbolizează primăvara. Cu un toiag se bate în pămînt ca să iasă căldura la suprafață și se strigă: „Ieși căldură,/ Ieși căldură,/ Ca să fii în bătătură”. Se face afumarea casei împotriva spiritelor rele, flăcăii sar peste foc, iar bărbații se bat cu urzici ca să fie vioi tot anul. Nu este voie să se doarmă în această zi, ca să n-aibă somnul mieilor. Se duc oile la stînă și se taie un miel de jertfă. Se cîntăresc acum ca să aibă aceeași greutate tot anul. Cine se spală la gîrlă este ferit de boli tot anul.

Rețeta culinară a lunii aprilie: sărmăluțe cu urdă și orez Produsele necesare pentru prepararea mesei unei persoane: 125 gr. urdă, 5-6 foi de frunză de vie, un fir de ceapă verde, cîteva fire de mărar, o linguriță de orez, 10 gr. unt, o felie de lămîie. Modul de preparare: opărim frunzele de viță de vie și le scoateam îndată din apă; frecăm apoi urda cu lingura și o amestecăm cu ceapa verde tăiată mărunt, dar și cu mărarul spălat și tocat. într-o crăticioară fierbem orezul, după care îl lăsăm să se răcească, apoi îl amestecăm cu urda, un ou crud și puțină sare fină. Prăjim ușor ceapa verde, pînă începe să se îngălbenească, după care o amestecăm cu restul compoziției. Pe fundul cratiței în care vom fierbe sarmalele așternem un strat de frunze de viță de vie opărite, pe care apoi se așează sărmăluțele, de preferință de mărimea unei nuci; între ele se pun bucățele de unt proapsăt, netopit, și fire întregi de mărar. Deasupra punem alt strat de frunze de viță de vie opărite, peste care turnăm apă fierbinte cît să acopere sărmăluțele de un deget. Le lăsm să fiarbă mocnit. Cînd scade apa, adăugăm zeamă de lămîie după gust. E preferabil ca sărmăluțele să fie servite cu smîntînă proaspătă și în farfurii care în prealabil au fost înfierbîntate în cuptor. (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA)ar etno

„Ieși căldură-n bătătură…”

Aprilie, sau „Prier” – după cum l-au

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!