Asociația băcăuană a Nevăzătorilor (AN) este în aceste zile extrem de ocupată cu una din semifinalele campionatului național de șah adresat exclusiv persoanelor lipsite de vedere. Programat să se desfășoare în perioada 7 – 14 septembrie 2004 la sediul AN, și bucurîndu-se de prezența în concurs a nu mai puțin de 18 județe, această a doua semifinală, după cea derulată săptămîna trecută la Oradea, va stabili care din nevăzătorii prezenți este suficient de valoros pentru a participa la finala de la Sovata, din luna octombrie.
Curioși să vedem cum anume are loc o astfel de competiție în cazul celor fără vedere, am descins la sediul AN în dimineața celei de-a treia zi a campionatului.
Încă de la orele 08:45, sala de conferințe a asociației era cuprinsă deja de febra concursului. Participanții, organizați pe nouă mese de joc, erau concentrați, în încăpere auzindu-se doar ticăitul ceasurilor speciale. De la AN Bacău erau prezenți Lucian Sumănaru din municipiul Bacău, precum și Petrică Canea din comuna Pîrjol. „Competiția se desfășoară în sistem mixt, cîte două runde pe zi. În primă instanță se joacă cinci runde stil Berger, apoi încă șase runde în stil elvețian. Încercăm, pe cît posibil, ca fiecare să joace aproape cu fiecare, urmînd ca pentru etapa finală să se califice trei persoane. Toate mișcările dintr-o rundă sînt notate de jucători în Braille. Durata unei runde este, în general, de maximum două ore, eventual mai mare pentru maeștri” a explicat arbitrul semifinalei, Avram Fițiu.
Am încercat să schimbăm cîteva cuvinte și cu participanții, neputînd însă să-i deranjăm de la joc. Din fericire, am reușit să discutăm, în cele din urmă, cu unul din reprezentanții Capitalei, care tocmai își încheiase evoluția matinală. „A fost bine pînă acum. Am întîlnit, spre exemplu ieri, și adversari redutabili. Oricum, nutresc speranța că voi ajunge în finală, fac doar parte din grupul celor mai buni jucători ai asociației” ne-a declarat, încrezător, profesorul Viorel Crăciun.
I-am lăsat, o oră mai tîrziu, pe nevăzători încă acaparați de mesele de șah. Impresionant, fețele lor, adesea mai mult sau mai puțin crispate de nenorocirea care i-a lovit la naștere sau mai tîrziu, erau destul de luminoase. „E normal ca oamenii să fie entuziaști. În lumea noastră, a nevăzătorilor, cam orice întîlnire sportivă sau culturală reprezintă o adevărată sărbătoare”, s-a exprimat președintele filialei băcăuane, Vasile Diaconu. (Alin LEANCĂ)
Lasă un răspuns