• un bărbat din Moinești doneză sînge de 26 de ani, fără pauză • el are la activ 124 de donări de sînge, ceea ce înseamnă că a cedat circa 60 de litri de sînge, de zece ori mai mult decît are organismul uman • a comuniștii i-au dat patru titluri de donator onorific, iar acum primește cîte un bon valoric de 200.000 de lei la fiecare donare • majoritatea celor care donează sînge o fac din motive financiare, iar cea mai rîvnită hrană a lor este tacîmul de pui • hrana îi ajută cu greu să își regenereze sîngele, pentru o nouă donare
Moineșteanul Dumitru Balica are 56 de ani, este pensionar și de 26 de ani donează sînge pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, după cum susține. Pînă acum, el a donat peste 62 de litri de sînge, ceea ce înseamnă de zece ori mai mult decît are organismul uman. Din fericire, sîngele are o mare capacitate de regenerare, cea ce l-a transformat pe Balica într-un adevărat recordman, care este hotărît să nu se oprească. Cea de-a 124-a donare din viața sa a fost consemnată săptămîna trecută, la centrul de transfuzii de la Moinești. Practic, acest moineștean, de mai bine de 30 de ani, nu a lipsit aproape niciodată de la acțiunile de colectare a sîngelui organizate în zonă.
Totul a început în 1978, pe cînd era cu fiul său cel mic la spital. În acea zi, un bolnav avea nevoie urgent de sînge și nu se găsea un donator cu grupa 01. Dumitru Balica a fost rugat de doctorul copilului său să-i facă un bine acelui om, mai ales că avea exact grupa sanguină necesară, singura grupă de sînge universală. Atunci a realizat cît bine poate face sîngele lui și a continuat să doneze pînă în ziua de azi, ajungînd la a 124-a donare de sînge.
A fost perseverent în donări chiar și cînd centrul de transfuzii de la Moinești a fost închis, și cînd a venit pînă la Bacău. Primea la acea vreme bonuri în valoare de 150 de lei pentru prima donare și 300 la a doua donare, care care abia depășeau costul transportului pe ruta Bacău-Moinești.
La o vîrstă la care joaca este încă la mare preț, Dumitru Balica s-a angajat la BAT Moinești, ca ajutor de șofer. Era în 1973, și încă de pe atunci sărea în ajutorul oricui avea nevoie. S-a căsătorit și a făcut doi copii, dar nici unul dintre ei nu dă semne să fi moștenit „pasiunea” tatălui.
În schimbul sîngelui, primește bonuri de masă, din care, de obicei, își cumpără cîte o găină, pîine și ulei. „Sînt o mulțime de oameni care donează sînge doar ca să aibă din ce trăi, dar mîncarea este mult prea puțină și prea proastă pentru a-ți reface sîngele așa cum trebuie”, ne-a declarat Dumirtru Balica. Dumitru Balica deplînge vremurile din timpul comunismului, cînd la Centrul de Transfuzii din Moinești veneau cîte 120- 150 de persoane într-o tură. Atunci, pe lîngă tichetul de masă, mai primea la cantină, din partea directorului spitalului, două beri și o friptură.
Din proprie inițiativă și cu cheltuieli exclusiv din pensia de 1.500.000 de lei, el colindă Moineștiul și toate satele din jur pentru a convinge lumea să doneze sînge. „Merg în toate satele din jurul Moineștiului și pun afișe. Încerc să conving lumea să doneze sînge. Le explic cît de benefic pentru organism este să donezi sînge și cît bine poate prinde sîngele unor oameni bolnavi”, spune Balica. Se declară fericit atunci cînd vede tineri de 18- 20 de ani care vin constant la donări și crede că după ce va împlini 62 de ani, limita de vîrstă pentru donatori, vor mai fi oameni care să continue ce a început el.
Pentru nenumăratele donări de sînge, el a primit în impul fostului regim patru titluri de merit.
„Am o căldură în suflet cînd știu că sîngele meu ajută oameni”, spune Balica, om cu o puternică credință în Dumnezeu, convins că va primi adevărata recompnsă abia pe lumea cealaltă.
Sînge contra tacîmuri de pui
De menționat că la ultima donare de sînge organizată la Moinești, desfășurată săptămîna trecută, s-au prezentat 59 de persoane, dintre care un număr de opt au la activ peste cinci donări. Majoritatea donatorilor au o stare socială precară, care îi determină să recurgă la această modalitate pentru a pune ceva pe masă. Ei își vînd sîngele contra unei sume de nimic, recompensa fiind un bon valoric în valoare de 200.000 de lei. „Sînt la prima donare de sînge și, în afară că prin gestul meu sper să pot ajuta un semen în dificultate, am și mulțumirea că astăzi voi duce acasă o sacoșă mai plină cu alimente. Din păcate, la cei 40 de ani ai mei, am o situație dificilă, sînt șomer, soția nici ea nu a găsit de lucru și avem de crescut doi copii minori”, ne-a declarat Constantin Popescu, unul dintre donatori. De fapt, dintre produsele achiziționate de donatorii moineșteni, în capul listei se află tacîmul de pui, urmat de ulei, zahăr, făină și o bucată de parizer sau salam. „La campaniile noastre de recoltare sanguină se prezintă și persoane care o fac din convingerea semnificației actului de umanitate, dar și care suferă de hipertensiune. Totuși, cei mai mulți o fac din motive financiare. De aceea, nu este de mirare că, aproape la fiecare donare, datorită subnutriției, înregistrăm cazuri de leșin ale donatorilor”, a afirmat Ion Găbureanu, coordonatorul campaniilor de donare a sîngelui la Spitalul Moinești. (Mihai VIERIU, Alexandru COVACI)
Lasă un răspuns