Cap limpede

Vizită diplomatică

Mihai BUZNEA

… „Deșteptarea” nu a avut destinul ilustrului anonim, deci al unei total ignorate publicații de provincie. La scurt timp de la apariție, numele său își dobîndise o reală notorietate în mass-media românească, pătrunzînd chiar și în lumea diplomatică, în care era invocată pentru acuratețea demersului său publicistic. La fel, în rîndul comunităților și asociațiilor cu caracter proromânesc, dar și al unor organizații profesionale din întreaga Europă. Vizite ale reprezentanților acestora din Franța, Elveția, Suedia sau Norvegia deveniseră un fapt obișnuit. Felicitări și aprecieri pentru noul nostru statut editorial am primit și de la publicațiile străine cu care avusesem relații de parteneriat profesional: Glos Wielkopolski din Poznan – Polonia și Freie presse din Karlmarxstadt – R.D. Germană. Din această perspectivă, ziariștii băcăuani – împreună cu publicația lor intraseră deja în Europa. Astfel că nu am fost luați prin surprindere de apelul telefonic, urmat de un fax primit de la ambasada acestei țări: atașatul cultural dorea să ne viziteze. Și iată-l sosit la Bacău: o nemțoaică mignonă, tînără, drăguță, zîmbitoare, amabilă și pusă pe fapte mari: Birgitte Anders. Soția ambasadorului est-german la București. Prin diplomații de aici, guvernul de la Berlin intenționa să le acorde ajutoare celor ce se confruntau cu dificultăți de ordin material. Atașatul cultural, însoțit de un consilier, veniseră „să ia pulsul” pentru a stabili diagnosticul și tratamentul. Plimbîndu-ne prin oraș – era înainte de ora 9 dimineața – cei doi remarcă numeroasele cozi de la chioșcurile de ziare. „Ce se întîmplă acolo, de ce s-au adunat atît de mulți oameni, ce așteaptă să se producă?”, sînt întrebat. Le răspund printr-o șaradă: foame de presă. Apoi le explic fenomenul. Par surprinși, dar le citesc pe fețe și o reacție admirativă. Așadar, coadă la ziare?! âși amintesc – ceea ce, de astă dată, mă surprinde pe mine – un banc de dinainte de revoluție, în care se spunea că pregătindu-se de vizita unui șef de stat occidental la București, oficialii români au găsit o rezolvare originală pentru cozile uriașe formate în fața magazinelor alimentare: schimbarea firmelor cu altele pe care să scrie CEC…
Ne amuzăm și stabilim, împreună, planul operațiunii pentru care veniseră. în numai două săptămîni era pus în aplicare: bunuri diverse – îmbrăcăminte, aparatură electrocasnică și electronică, unelte agricole, alimente în valoare de peste 200.000 de mărci distribuite celor mai nevoiași dintre concetățeni; cu preponderență, de la sate. Un ajutor consistent și venit la timp. Diplomații Birgitte Anders și Klauss Hofmann demonstraseră nu doar rigoarea germană, ci și disponibilitățile sufletești ale compatrioților lor.
A fost un început promițător. „Deșteptarea” devenise un fel de dispecer al carității fără granițe. Prin intermediul unor români băcăuani rezidenți în Germania Federală organizații umanitare au expediat, apoi, caravane cu ajutoare – medicamente, aparatură medicală, îmbrăcăminte, alimente, ustensile casnice și de bucătărie. Toate acestea erau monitorizate și prezentate în coloanele ziarului, spre a fi cunoscute și a se proba adresabilitatea lor.
Ziarul însuși a fost, la rîndul lui, beneficiarul unui ajutor colegial oferit de cotidianul norvegian VG (Verden Gangs): mașini de scris, reportofoane – noutate absolută pentru jurnaliștii băcăuani, un copiator xerox, aparate de fotografiat, filme, hîrtie, rechizite de birou. Cei trei reporteri ai publicației străbătuseră întreaga Europă cu un microbuz încărcat pînă la refuz. L-au parcat în fața intrării principale a hotelului „Decebal” și, seara, a fost dat în primire unei patrule de poliție. Dimineața, mașina a fost găsită spartă. Dispăruseră mai multe obiecte de practică jurnalistică și 5.000 de dolari. Făptașii nu au fost depistați nici pînă astăzi. Ospitalitatea românească reușise să se depășească, dînd o lovitură sub centură spiritului credul al vikingilor.
Dar toate lucrurile și faptele – bune sau rele -, au o existență efemeră. Astăzi nu se mai întîlnesc cozile interminabile la chioșcurile de presă, iar ambasadele străine nu-și mai anunță vizitele cu scopuri caritabile. „Deșteptarea” și-a schimbat editorul, redactorii din urmă cu 17 ani s-au pensionat ori au migrat spre alte publicații sau posturi de televiziune, iar ajutoarele din partea fundațiilor străine s-au rărit, pînă spre dispariție. Curg alte ape prin programele editoriale și se vorbesc alte limbi. Fugit irreparabile tempus!ile străine cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!