Cap limpede

ZIUA cu ghinion

Mihai BUZNEA

Experimentele din presa băcăuană postdecembristă continuă. Deși au trecut mai mult de trei ani de la revoluție, clarificările și „așezările” întîrzie, staționează ca în fața unui zid compact de nebuloase. Apar titluri și dispar titluri. Ca și ziariștii. Plouă cu reporteri frenetici, e o inflație galopantă de condeieri ce-și propun să schimbe lumea după chipul și asemănarea lor, cu toate năravurile acestei lumi. Mult zgomot pentru mai nimic. Dar ăsta e spiritul vremii și trebuie să plutești în direcția lui, altfel riști să rămîi agățat prin încrengăturile aduse de viiturile tulburi. Soluții de urgență pentru situații de urgență.
Ajung în redacția cotidianului „ZIUA” mai mult tras și împins decît convins. Tinerii pe care-i găsesc aici nu adună, laolaltă, nici măcar o cîtime din anii petrecuți de subsemnatul prin redacții. Au, în schimb, personalitate și orgolii. âși redactează textele direct la mașina de scris. Chiar și pe calculator, unii, care pînă mai ieri reparau mașini ori încă se mai aflau în băncile unor școli. Atmosferă occidentală cu produse second hand. Acceptă cu greu un sfat. Sînt reticenți la observații. Devin irascibili cînd trebuie să le umbli pe texte pentru a le face publicabile. Vîrsta, studiile, practica, experiența nu prea contează pentru ei. Se consideră, într-un fel, descoperitorii Americii, ai tărîmnurilor virgine. De la ei începe totul. Trebuie pusă, așadar, urgent, ordine în această babilonie în care nu există un program editorial, ședințele de machetă nu se cunosc, iar sumarul de ediție se poate întocmi abia după ce numărul este încheiat. Cu alte cuvinte: se lucrează la mica ciupeală, paginile se umplu cu ce pică, teribilismele ieftine sînt preferate evenimentelor serioase, de interes. âmi spun: bătrîne, te-ai legat la cap fără să te doară! Dar dacă tot ai intrat în horă, de-acum joacă! încep să pun ordine: program redacțional, rubricație, profiluri de pagină, norme de lucru, stimulente și sancțiuni; resuscitarea tirajului – care e la nivelul cotei de alarmă, dar și controlul difuzării, pe a cărei rețea se-ntîlnesc prea multe găuri negre în care pachetele de ziare dispar pur și simplu. âmi fac, prin astfel de măsuri, numai „prieteni”. Regimul de austeritate nu convine, fiindcă venirea mea a însemnat pierderea cîștigului lor cel mai de preț: „la dolce farniente”. Faci ce crezi și cum crezi, ai mînă liberă din partea mea – mă mandatase editorul/patron/sponsor, numai lucrurile să meargă așa cum trebuie. Protejat de platoșa de invincibilitate, îmi văd de treabă. Ziarul crește în audiență, e tot mai bun, tirajele cresc de la o zi la alta, de la 1.200 de exemplare urcă spre 3.000, depășim și marcăm 5.000! Semne bune. Printr-un artificiu de distribuție penetrăm satele județului, grație soluției inteligente avansată de directorul Direcției județene de Poștă: 1.000 de exemplare pleacă zilnic spre sate. Și tot atîtea se vînd! Lovitură de maestru. Dacă o ținem tot așa, „tăiem” concurența. Oamenii cîștigă și ei: salariile se majorează.
Dar apele se dovedesc înșelătoare, tulburate de o furtună izbucnită ca din senin. Reînvie spiritul revoluționar/demolator al lui decembrie ’89: jos directorul! Menestreli de ocazie ce cîntă în falset aria calomniei la urechile editorului, care se desfată copios și exclamă: asta-i muzica ce-mi place! Schimb, la rîndul meu, partitura și-i las interpretînd corul robilor. Peste numai cîteva luni aveau să-și piardă obiectul muncii, titlul publicației fiind asumat de un trust media bucureștean și protejat la Oficiul pentru Standarde și Mărci. ZIUA apare și azi, dar sub altă pălărie. Vorba unui mucalit: „așa-i cînd e să se-aleagă praful!” în compensație, își face apariția un hibrid – ULTIMA ORĂ -, care în mai puțin de un an va dispărea, la rîndu-i, prin fuzionare/absorbție/încorporare cu liderul (neîncoronat) al presei băcăuane postdecembriste devenit din „ziar independent” unul cît se poate de dependent. Sînt mișcări și evoluții la care asist pasiv, total dezinteresat. Pot spune chiar: amuzat. Pentru că între timp m-am detașat de convulsiile dezlănțuite ale universului presei băcăuane căreia îi aparținusem aproape patru decenii. Noua direcție: televiziunea. Pe care o descopr ca pe-un miracol. Dragoste la prima vedere. Va fi ultima escală pe magistralele media, avanscena pensionării… active. Erau, însă, multe de spus și de arătat, așa că nu-mi pierd timpul cu întrebări inutile. Așadar, las în urmă răutățile și dezamăgirile și mă las sedus fără rezerve, chiar cu voluptate, de noua pasiune. ZIUA de ieri fusese doar un episod meteoric, și-l tratez ca atare. Rămîne doar la indexul general, pierdut în anonimat. Pentru că face parte din acele momente lipsite de relevanță și despre care s-a spus deja prea mult. Despre dispăruți, iluștri sau anonimi, numai de bine!, unii, care pînă mai ieri

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!