Cap limpede

La bal sau la… spital?!

Mihai BUZNEA

Primul la subiect – este regula ce validează activitatea corespondentului de televiziune. Evenimentul nu te așteaptă pe tine, el se produce pur și simplu și nu-i poți cere să se repete pentru ca tu să-l poți filma și relata. Deciziile sînt, trebuie să fie, instantanee, nu ai timp pentru elaborare. Din această perspectivă, munca ți se aseamănă cu cea a pompierului: întîi intervii, spargi, stropești, rezolvi, și abia după aceea îți pui întrebarea – de ce, cui servește? Poate tocmai de aceea atracția imaginii este atît de puternică; în fiecare zi vezi și filmezi altceva, ai parte de experiențe noi. Repetiție, aici, nu prea există, nici dacă ai ține cu diandinsul să te reîntîlnești cu ea. Dimineața, cînd te întrebi pe ce cărări o să trebuiască să mai apuci, nu știi dacă vei avea parte de bal sau de spital…
Primul subiect de respirație extraromânească mi s-a oferit într-o dimineață de august cu soare generos și optimist, ce mă-mbia spre lucruri frumoase, de suflet: un reportaj de vacanță. Tocmai voiam să pornesc pe drumuri de munte, spre Oituz, cînd un telefon care, parcă, suna suspect de strident, cu ton de alarmă, mi-a schimbat într-o clipită intențiile și traseul: vino urgent la Comănești, în cartierul Zăvoi a sărit în aer un bloc de locuințe, sînt morți cu nemiluita, e dezastru…! Apelul e de la un vechi cunoscut, o „ureche” de-a mea care acceptase rolul de colaborator/informator fără de care un reporter de televiziune n-ar avea nici văz, nici auz. Demarez în trombă și în mai puțin de o oră sînt la locul sinistrului. Ceea ce văd îmi ia graiul. Imagini de apocalipsă: mormane de moloz, fumegînde, mulțime de oameni agitîndu-se, îngroziți, mobilier sfărîmat, lenjerie intimă și aparatură electrocasnică împrăștiate peste tot, cărți; pe coperta uneia dintre ele citesc titlul: „Ultima speranță”. Trag rapid un prim-plan și-apoi îndrept obiectivul videocamerei spre ruinele fumegînde dintre care cîțiva muncitori tocmai recuperaseră alte două cadavre. Jale mare! Țipete, strigăte de ajutor, lacrimi. Deflagrația se produsese la ora 7.16 minute, cînd unul dintre locatarii în vîrstă dintr-un apartament inferior al blocului cu cinci nivele voise să aprindă butelia aragazului. Blocul sărise în aer cu o bubuitură puternică, paralizantă, ca de proiectil tras de aproape. Din clădire mai rămăsese pe picioare doar o parte din structura de rezistență. Bilanțul victimelor avea să fie unul incredibil: 16 morți, dintre care un copil de numai doi anișori, al cărui cadavru îl voi filma ceva mai tîrziu, la morga spitalului orășenesc. Trag cadru după cadru privind prin vizor cu ochi din care lacrimile curg șiroaie, fără a mă gîndi și a putea să le stăpînesc. Aflu și cauza dezastrului: o acumulare de gaze infiltrate printr-un vechi canal termic reactivat de forajul unei sonde din apropiere. Pînă ce lucrurile se vor lămuri, comăneștenii își plîng morții și soarta. Majoritatea – oameni în vîrstă și copii în vacanță; adulții erau plecați pe la rosturile lor.
Puternic marcat de cele văzute și auzite, transmit în redacție știrea pentru jurnalul de actualități al orei 14.00, cu precizarea că imaginile video se vor prezenta în ediția de seară. De altfel, aceasta se va deschide cu reportajul despre sinistrul din orașul de pe valea Trotușului. Fac naveta între Bacău și Comănești, fiindcă aici situația încă nu poate fi trecută sub control; rămîne extrem de fierbinte. Și instinctul nu mi se dezminte: spre seară, exact la douăsprezece ore după prima deflagrație, se produce încă una, la un bloc învecinat: un tînăr voise să pătrundă în subsolul cu boxe luminîndu-și calea cu o lumînare aprinsă, întregul cartier fiind deconectat de la rețeaua de alimentare cu energie electrică. Această a doua explozie nu a fost la fel de puternică, nu s-au înregistrat victime omenești și nici pagube materiale, dar a reaprins și amplificat spaimele oamenilor, care și-au petrecut noaptea sub cerul liber, pe pături și saltele aduse din casele ce se transformaseră în bombe cu efect necontrolat.
Timp de trei seri am ținut „capul” telejurnalului de la ora 20,00, reportajele fiind, totodată, difuzate în timp real de Euronews, de CNN, ca și de alte mari posturi de televiziune ale lumii. Anonimatul relativ se convertise în celebritate absolută. Dar cu un preț mult prea mare, pe care apropiații celor șaisprezece victime îl plătesc încă și astăzi…t de puternică; în fiecare

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!