Carnetul cu note

CHRIST!

• trecutul de lîng noi: actualitatea presei interbelice băcăuane

în sate, orașe, răsună vestitoare: clopote… clopote…
învierea! Sufletul se simte stăpînit de puterea Dumnezeirii. Facem cruci. Hristos a înviat! Figura Mântuitorului o simțim iertătoare așa cum au simțit-o Apostolii și poporul dela înviere încoace. Peste secoli, o scrisoare găsită între niște ziduri vechi din Roma, ne zugrăvește cu multă măiestrie chipul Dumnezeesc a lui Isus Hristos. E scrisoarea lui Publius Lentulus, cârmuitorul roman al Iudeii, către împăratul Tiberiu dela Roma.
„Am înțeles, împărate, – scrie el în această scrisoare, – că ai dori să știi câte ceva despre bărbatul minunat care se numește Isus Hristos, pe care poporul îl socotește ca pe un proroc și despre care unii zic că e fiul lui Dumnezeu. întru-adevăr, âmpărate, frumoase lucruri se aud în fiecare zi despre acest bărbat. El învie morții și vindecă bolnavii. Fața lui e plină de bunătate. Cînd îl privești, nu știi dacă te cuprind simțăminte de teamă, de dor, ori de dragoste.
Părul lui până la urechi are culoarea nucilor mari coapte, iar dela urechi până la umeri e de culoare galbenă strălucitoare. Fruntea lui e netedă, fața fără încrețituri și fără pete. Ochii lui au puterea razelor soarelui.
Dealtfel, nimeni nu-l poate privi drept în ochi. Se spune că nimeni nu la văzut râzând vreodată, ci mai deseori plângând. Mâinile și brațele lui sunt foarte frumoase. Cu toată lumea e prietenos, de aceia oamenii sunt bucuroși să stea de vorbă cu dânsul. Mamă-sa e cea mai frumoasă din ținutul acesta.
Dacă dorești să-l vezi, o! âmpărate, atunci înștiințează-mă, și eu ți-l voiu trimete la Roma. Să-l vezi cât e de învățat, cu toate că n’a umblat niciodată la școală!
Mulți oameni râd când îl văd din depărtare, dar, îndată ce se apropie de el, simt un adevărat cutremur în sufletul lor. în părțile acestea, încă nu s’a mai văzut asemenea bărbat. Scrie-mi, împărate, dacă vrei să vezi pe acest minunat om. în tot cazul sunt gata să mă supun oricărei porunci”.
Iată deci, din descrierea simplă a unui cârmuitor din vremea aceia, zugrăvită figura minunată a Mântuitorului așa cum l’au zugrăvit și maiștrii neîntrecuți ai renașterii italiene.
După cum se știe nimeni n’a cunoscut o imagine a Mântuitorului și Apostolii n’au lăsat nici un rând despre chipul învățătorului lor. Legenda cu ștergarul Sf. Veronica rămâne ca o simplă mistificare.
în fața divinei minuni, ne plecăm genunchii cu aceiași smerenie ca și contiporanii Săi și ne închinăm umili. (Alex. Șendrea, articol apărut în ziarul „Bacăul” – aprilie 1939)-l poate privi drept în ochi. Se spune că nim

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!