Carnetul cu note

Ofensiva culturală la sate

* Trecutul de lîngă noi: actualitatea presei interbelice băcăuane

Au trecut ani cam mulți decând intelectualul orășean n’a mai coborât în sate, cu o preocupare mai înaltă decât aceia a promisiunilor și a afișelor electorale.
Satele au dat înapoi. Cultura a stagnat. Țăranul e încă în epoca copilăriei. Massele populare au fost lăsate cel mult în seama preoților și învățătorilor, iar noi nu le-am lăsat decât manifeste electorale, cu semne și litere de-o șchioapă. A venit timpul trezirii. Acum să arătăm că țăranii nu ni-s dragi numai când avem nevoe de voturi și să punem umărul la ridicarea lor. Cu ce bucurie ar privi țăranul, când în dumineci și sărbători s’ar abate câte un cărturar la sate și ar sta de vorbă și i-ar îndruma. Poate că se va face și asta, să nu disperăm. Lucruri multe și bune s’au început demult la țară, nimic nu s’a desăvârșit.
Căminurile culturale au existat în cele mai multe părți, numai în procesele verbale, iar bibliotecile sătești au rămas cu cărțile netăiate în rafturi.
Gustul cititului nu s’a format îndeajuns. Problema nu este nouă, s’a pus și se va pune, până când nu va mai fi nevoie. Cărțile bibliotecelor să fie alese numai din acele care pot fi înțelese. O carte neapropiată de mintea lui îi produce o renunțare generală și forțată. O carte ușoară de cetit, în care să i se dea sfaturi privitoare la plugărie, la îngrijirea și plantarea pomilor, presărată ici colo cu mici povestiri, glume, iată cartea ideală, care trebuie s’o aibă țăranul.
Fundația Regală Carol II, a scos multe cărți potrivite pentru sate și totul depinde numai de modul cum le vom răspândi și-i vom deprinde, ca să le fie drag să le citească.
O gazetă scrisă numai pentru muncitori și plugari, trimisă și răspândită la sate odată pe săptămână, ar acoperi marele gol, pe care îl are satele noastre. O vieață nouă, plină de sănătate și încredere în viitor, trebue să străbată în cătunul cel mai umil ca și în satul cel mai bogat. Orașele sunt marile fluvii de cultură care trebue să alimenteze satele și să deschidă drumuri largi. Pentru aceasta nu ne trebuue decât dragoste, pentru acei umiliți și necăjiți, pentru care nu au făcut mare lucru până acum.
Să pornim la muncă, satele așteaptă cu pomii înfloriți, ajutorul nostru cultural. (ALEX. ȘENDREA, articol apărut în ziarul „Bacăul” – 1938)satele noastre. O vieață nouă, plină de sănătate și încredere în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!