Carnetul de note

Despre lichea și lichelism

• trecutul de lîngă noi: actualitatea presei interbelice băcăuane

Pretutindeni: în birouri, pe stradă, la baluri, acățat de pulpana oamenilor cu vază, licheaua atinge treapta ridicolă, a nemerniciei omenești.
Insinuant până la exces, se agită, mormăie, sărută mâna care îl lovește, îngenunchiază (el care niciodată n’a îngenunchiat înaintea lui Dumnezeu), plictisește și nu pleacă niciodată până nu i se dă ceea ce a cerut. Pe nesimțite îl vezi cocoțat ca o veveriță, acolo unde nici n’a visat și deacolo îți râde în față și se strâmbă.
Imediat uită ce a fost, îmbracă mimetismul camelionului, stropește cu noroi și, culmea ironiei, nu mai cunoaște pe cei care i-a lingușit și l-a ajutat.
Umil altădată, devine acum trufaș și dacă îi amintești cum era odată, se supără grozav, te ocolește și-ți spune că nu ești manierat. Să parvină pe toate căile, să gâtuie pe cei ce i-ar sta în cale, iată de ce se servește licheaua în drumul ce-l are de parcurs.
Născut în zodia porcului, are obrazul mai gros ca tovalul, de aceia niciodată nu roșește și prin sufletul lui avid, nu se strecoară nici o emoție. Nimic nu-l doare, nimic nu-l supără și niciodată nu-i în stare să priceapă că e nesuferit.
Obrăznicia este scutul care îi îmbracă întreaga ființă și de multe ori înșală naivitatea celor buni, pentru ca la momentul oportun să-și râdă de ei, cu o diabolică prostie și să-și trâmbițeze pretutindeni, merite imaginare.
Dealtfel, odată pătruns undeva, își face loc cu coatele, lovind în dreapta și în stânga, căci licheaua nu cunoaște nici măsura și nici buna cuviință, cu care este certat de moarte.
Dar, deși slab și meschin, în realitate, te înfiori văzându-l, ca de un vierme alb, care ciupește într’un mort. (Alex. ȘENDREA, articol apărut în ziarul „Bacăul” – 1938)aga ființă și de multe ori înșală naivitatea celor buni, pentru

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!