Carnetul de șofer, primul pas spre maturitate

După împlinirea vîrstei de 18 ani, primul lucru pe care adolescenții îl fac este … școala de șoferi. Deși pentru mulți părinți acest pas al copilului lor mare de acum este un pic cam costisitor, nici unul nu se dă în lături. Astfel că, la doar cîteva zile de la împlinirea vîrstei de „om matur”, majorul se duce cu 6.000.000 de lei în buzunar să-și înceapă orele de condus. E posibil ca, treptat, entuziasmul să piară, dar nici nu se poate vorbi de ideea unei renunțări pentru că, astăzi, să ai carnet de șofer e un necesar.
în primele ore totul ți se pare magic… „Wow, se mișcă mașina!” Te gîndești ce bine îți stă la volan, ce bine vei arăta tu în fața colegilor care încă nu au carnet și alte gînduri de acest gen. Apoi, farmecul acesta începe să se risipească. Toți vor cîte ceva de la tine… Instructorul vrea să ai grijă de mașină, să n-o bruschezi, să nu pui frîne bruște și, eventual, să știi să mergi ca un profesionist, mai ales atunci cînd are el o zi mai proastă. Părinții vor să înveți «decretul», să iei examenul din prima și datorită acestui fix lipit pe creier cu smoală te piseasă în fiecare zi cu aceeași poveste: „Eh, cînd am dat eu examenul…”
Dar, cu toate astea pe cap, reușești să treci, pînă la urmă, peste toate. începi să înveți… Teoria din carte ți se pare aberantă, dar dai înainte. „Pentru ce să învăț eu asta?… La ce îmi folosește?”. Pînă la urmă cedezi și în fața acestui obstacol și înțelegi că așa cum scrie în carte nu trebuie să faci, pentru că ai fi singurul fraier din trafic care cedează trecerea la văzul semnului cu aceeași semnificație.
După multe discuții cu sine și îmbărbătări de genul „Lasă că treci tu și peste asta…”, te trezești în ziua examenului. Emoții de ți se taie picioarele, polițiști care nu mai pot de tine, informații ce nu vor să iasă din văgăună.
Acum e acum: momentul adevărului. „Dacă nu iau”…, „Trebuia să învăț mai mult”…
Cînd iese polițistul cu brațul de dosare în mînă, din instinct te uiți mai întîi în jur, să vezi dacă te cunoaște cineva, apoi aștepți rezultatul „cuminte”… Aici, dacă rezultatul e pozitiv, îți vine să pupi pe toată lumea, iar dacă e negativ… Dar de ce să fim pesimiști?
Oricît de mult stres ar însemna acest examen, majoritatea tinerilor sînt de părere că „merită efortul”. „Te simți mai împlinit decît atunci cînd afli că ai luat bacul”, spune un proaspăt deținător al unui
asemenea permis. Așa o fi?! Dacă vreți să aflați, nu vă rămîne decît să încercați. Baftă! (Ramona VINCA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!