Cartea băcăuană

Să nu lăsăm epigrama să moară!

Animat de acest îndemn, profesorul și publicistul M. Cosmescu Delasabar a reușit să-i reunească pe patru dintre cei mai notorii epigramiști băcăuani în volumul antologico-umoristic „Un carre de ași ai epigramei”: Alexandru Gh. Doinaru, Alexandru Tiron – Sphinx, Alex. (Sandu) Russu – Saru, G. (Caizerliu) din Moldova. Volumul, apărut recent la Editura „Casa scriitorilor”, își propune, și reușește să abiliteze ideia că „…și la Bacău – dacă mai era nevoie – literatura română nu poate face abstracție de specia epigramei, câtă vreme ea a fost <<încercată>> și de clasicii B.P. Hașdeu, M. Eminescu, I.L. Caragiale, T. Arghezi, Al. Macedonski, G. Topârceanu ș.a.”. Se știe, de asemenea, „…că epigrama a fost implicată în istoria literară, avînd drept consecințe: o condamnare morală în cazul lui Mecedonski, care l-a atacat pe poetul <> într-un moment dificil al existenței sale; sau o condamnare penală, mai târziu, în cazul lui Al. O. Teodoreanu (Păstorel), pentru catrenele sale politice anticomuniste”.
„Epigrama – se confesează autorul în prefața antologiei – (este) o stare de spirit, de umor și ironie în perioada interbelică a Bacăului (…); acum se conturează lupta dintre tradiție și inovație, dintre tradiționalism și modernism (…) într-o structură modernă, cu stil și poantă, exprimînd aluzia și ambiguitatea, umorul și ironia, și chiar satira față de noile realități ale societății”. Selectăm, pentru exemplificare: „E foarte greu să coși un ou,/ Să zbori la cer ca un erou;/ Ori pe amicul meu Jenică/ Să-l faci să nu mai bea nimică” (Alex. Gheorghiu Doinaru – Imposibilitate); „Să trăiți! Să-mbătrâniți,/ La putere să veniți,/ Când o cânta… peștele,/ Când o-nflori… cleștele!” (Alex. Tiron-Sphinx – Felicitări tardive); „Da, Bacăul este încă/ Faima capului de zimbru,/ Că aici nu se mănâncă/ Pâine goală, ci cu timbru…” (Alexandru Russu-Saru – Bacăului); „De te-atinge cineva,/ âl ameninți cu tot răul…/ în sfîrșit, și dumneata/ Ți-ai găsit, acum, Bacăul!” (George <> din Moldova). Readucîndu-ne în memorie contribuția – și nu una oarecare – a epigramiștilor băcăuani la promovarea acestei specii acide și, de multe ori, vindecătoare, autorul ține să-și exprime gratitudinea față de cea care a făcut posibilă apariția acestui volum: „…doamna Mărioara – Irina (Tiron) Bremen, stabilită în Elveția, fiica profesorului și poetului umorist Alex. Tiron, în memoria tatălui său, dar și în semn de recunoștință și prețuire față de orașul Bacău, de unde și-a luat zborul în lume”. (Florin Dunăreanu) memorie contribuția – și nu una oarecare – a epigramiștilor băcăuani la

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!