Pe strada ce poartă numele primului domnitor al Principatelor Unite, Cuza Vodă, la numărul 14, se află o casă bătută de ani. Aflată, ca multe alte obiective de patrimoniu din oraș, în stare jalnică, îți vine greu să-ți imaginezi forfota din jurul ei de acum 144 de ani. Atunci, în tîrgușorul ce număra 7.000 de suflete, toată suflarea era cuprinsă de fiorul Unirii. Aflat în trecere prin Bacău, Alexandru Ioan Cuza a fost rugat să se abată puțin și pe la conacul lui P. Docan, nimeni altul decît un verișor bun de-al său, care se declara fără sfială „sentinelă devotată” a viitorului domnitor. Așa se face că „la conac s-au prezentat toți fruntașii cu deputații Bacăului din divanul Ad-hoc și toate autoritățile. Mulțimea a manifestat ceasuri afară, eșind de mai multe ori Vodă ca să le mulțumească”, după cum a scris cronicarul Costache Radu.
Timpul a trecut, amintirea lui Cuza la Bacău s-au stins din memoria oamenilor, rămînd consemnată în cîteva monografii apărute înainte de 1944. Cîte un tînăr cu urechea mai ascuțită se ceartă cu prietenii și cere confirmarea ziariștilor veniți cu profesorul Eugen Șendrea, expert în patrimoniu, de la Centrul Județean de Cultură Bacău, cum că „nu-i așa că asta-i casa în care a stat Cuza Vodă?”. Nu le vine să creadă nici elevilor, încă apăsați de legendele croite în jurul voievodului Unirii, că un lăcaș ce-ar trebui conservat și restaurat, pentru valoarea lui istorică, zace uitat de toată lumea în Bacău. (C. Gh.)
Lasă un răspuns