Căsnicie, haine grele

• județul nostru este pe locul doi pe țară în ce privește rata divorțurilor

” Cetățene…, de bunăvoie și nesilit de nimeni iei în căsătorie pe cetățeana…? Pe baza consimțămîntului dumneavoastră liber consimțit, vă declar soț și soție”. Acestea sînt cuvintele rostite de ofițerul stării civile înainte ca doi oameni să pornească în viață pe același drum. Un drum care nu de fiecare dată se dovedește lin, iar cei care se sorbeau din ochi în fața altarului ajung să se urască de moarte. Atunci intervine, inevitabil, divorțul.

Județul nostru s-a situat anul trecut pe locul doi în țară în ce privește numărul de divorțuri, cu o rată de 3,22 de căsnicii desfăcute la mia de locuitori. În 2002, în județul Bacău s-au desfăcut legal un număr de 1.244 căsătorii, cu 192 mai multe față de 2001. Aceasta, în condițiile în care numărul de căsătorii încheiate în aceeați perioadă a scăzut cu 67, ajungînd ca, în medie, la 2,6 căsătorii nou încheiate să se desfacă o alta. Județul Bacău ocupă locul al II-lea pe țară ca număr absolut al divorțurilor în 2002, dupa județul Prahova, iar dacă includem și municipiul Bucuresti, am fi pe locul trei – după cum ne-a precizat Eugenia Harja, directoarea Direcției Județene de Statistică.

Căsnicia: o sperietoare?

Numărul căsătoriilor a scăzut, în interval de un an, de la 3.625 la 3.558. Instituția sfîntă a căsniciei se prefigurează a deveni, de la an la an, o sperietoare. Unul dintre cele mai des întîlnite motive de divorț îl constituie relațiile extraconjugale – susține un avocat băcăuan. Spre surprinderea lui, „bărbații sînt cei care, din ce în ce mai des, își reclamă consoartele de adulter”. Avocatul ne-a povestit despre un proces aflat pe rol, în care Doina U., 26 de ani, soția lui Marius, 27 de ani, este acuzată de soț că lipsește cu zilele de la domiciliu. „Casnică fiind, spune avocatul, Doinița a prins drag de sticlă și bea pe rupte, uitînd de copil. Soțul susține că femeia refuză să se angajeze, este violentă, înjură birjărește de față cu fetița și se ia la harță cu vecinii”. Pînă acum, instanța a dat cîștig de cauză soțului: Marius a obținut evacuarea soției din apartament, cu toate că locuința era primită chiar de la tatăl ei. La următorul termen va fi audiată și fetița, care-și dorește doar să rămînă împreună cu tatăl.

Cearta întărește, uneori, căsnicia

Lipsa de comunicare între soți duce tot la destrămarea căsniciei. Un caz reprezentativ este divorțul dintre Eugen M, de 22 de ani, și Mihaela M, 21 de ani, ambii din urbea noastră. Cei doi s-au separat la mai puțin de un an după nuntă. Motivul care a înfierat relația lor a fost lipsa de interes a nevestei față de gospodărie, dar și a soțului față de problemele femeii. După cum ne-au relatat cei doi, care după divorț au devenit – culmea! – prieteni, Eugen a plecat de acasă lăsînd în urmă o pereche de pulpe care se învîrteau la rotisor. Motivul? Mihaela îl atenționase pe gospodar că „pulpele scot fum și înnegresc pereții”. A ieșit pe ușă și dus a fost. Cei doi acumulaseră, recunosc acum, o întreagă serie de reproșuri pe care nu și le spuseseră nici o dată. S-au revăzut abia după șase luni de la despărțire, în instanță. Între timp, fiecare își găsise pe altcineva, și doreau să-și refacă viața.

Sărăcia stă însă la baza majorității divorțurilor. „Statul Român sprijină și ocrotește familia”, sintagmă în care nici ofițerul stării civile nu mai crede, a devenit un basm frumos. În lipsa oricărui ajutor, filmul e simplu: necazurile se îneacă în alcool, bătăile vin de la sine, iar părăsirea domiciliului e încercarea de a fugi din calea nevoilor. Violența este un motiv numai bun pentru ca doi oameni să se despartă. Femeile ajung însă la tribunal, spun avocații, doar în clipa în care nu mai pot suporta bătăile. „Din păcate, româncele trăiesc încă după concepția conform căreia bărbatul are drept de viață și de moarte asupra femeii”, a adăugat un alt avocat.

Instabilitatea emoțională, lipsa de comunicare, sau pur și simplu nepotrivirea de caracter sînt tot atîtea motive din cauza cărora zilnic partenerii de cuplu hotărăsc că e mai bine să-și vadă fiecare de drumul său. Regretele ulterioare sînt tardive. Rămîne doar amintirea zilelor fericite petrecute împreună cu ființa iubită, însă nu se mai poate repara nimic. Desigur, există și situații fericite, cînd ambii soți își regăsesc liniștea într-o nouă relație, însă povara de „fost” sau „fostă” va apăsa, poate nevăzut, pe umerii viitorului mariaj. (Florin CRĂCIUN)