Castelul de la Dărmănești va fi retrocedat urmașilor familiei Știrbey

Epopeea castelului de la Dărmănești pare a se apropia de sfîrșit, după ce, potrivit lui Nicu Harasemciuc, directorul Direcției de Tineret a Județului Bacău (DTJ), autoritățile române au decis să retrocedeze castelul urmașilor foștilor proprietari. „Din cîte am înțeles, castelul va fi retrocedat în toamnă. Se pare, însă, că acesta va fi donat de urmașii foștilor proprietari unei fundații, care va continua să organizeze aici tabere de elevi”, ne-a declarat directorul Harasemciuc.
Povestea castelului de la Dărmănești a început în urmă cu aproape un secol, mai exact în mai 1906, cînd prințul Gheorghe Știrbey și prințesa Elisabeta au decis să-și construiască aici o reședință de vară. Vreme de 40 de ani, pînă la naționalizare, viața locuitorilor din Dărmănești a avut doar două puncte de reper: sosirea la castel, în luna mai, a familiei princiare și a invitaților lor și plecarea acestora, în septembrie, odată cu primele semne ale toamnei. Prințul Gheorghe Știrbey a murit în timpul primului război mondial răspus de tifos și, de atunci, dărmăneștenii și-au rînduit totul în jurul Elisabetei: „castelul prințesei”, „fîntîna prințesei”, „slujitorii prințesei”. Unul dintre dărmăneștenii care au slujit ani buni „la Știrbești” își amintește încă de Elisabeta, care i-a ajutat adeseori pe țăranii aflați la ananghie. Ea a îngrijit de victimele unui incendiu, în care au ars din temelii cîteva gospodării, internîndu-i pe nevoiași, pe banii ei, la București.
Viața liniștită a familiei princiare s-a spulberat după cel de-al doilea război mondial. Cele trei prințese au fost expropriate și alungate, fără a li se da dreptul să-și ia cu ele vreunul dintre bunurile familiei. Au reușit să ajungă ulterior în Franța. Castelul a fost lăsat pradă intemperiilor și celor care au furat de aici, timp de trei ani, inestimabile valori de patrimoniu. Cristalul oglinzilor a fost sfărîmat de mîini nepricepute, la fel ca și pînzele tablourilor sau mobilierul de epocă. Clădirea a fost transformată, în anul 1951, în spital pentru tuberculoși, pentru ca în 1977 să devină tabără de elevi. în vara lui 2001 a sosit pe adresa Inspectoratului Școlar Județean o adresă prin care se făcea cunoscut că Șerban Cantacuzino și Maria Basarab Brîncovan, urmașii prinților Știrbey, solicită retrocedarea castelului. într-o primă fază, Ministerul Educației a respins ideea retrocedării în natură a castelului, dar a trebuit să accepte varianta despăgubirilor bănești. Urmașii familiei princiare au cerut un milion de dolari, dar același minister a evaluat castelul la aproximativ 400.000 de dolari, motiv pentru care avocații lui Șerban Cantacuzino și ai Mariei Basarab Brîncovan au deschis acțiune în instanță. Pînă la urmă, însă, se pare că urmașii Știrbeștilor vor primi castelul în natură. (Eduard CUCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!