Cătina, vedeta sezonului rece

Puține plante au o putere așa de mare sub o înfățișare atît de modestă. Plantă „schimnică”, capabilă să trăiască în sihăstrie, pe povîrnișuri sărace de piatră, rabdă și foamea, și setea, și căldura, și frigul, fiind una dintre cele mai adaptabile și mai vivace plante. Rezistentă la geruri și la arșiță, la ploile care inundă solul și la seceta prelungită, o întîlnim de la cîmpie și pînă spre zonele muntoase înalte. Fructele sale, de un portocaliu translucid, se coc la începutul toamnei și rezistă pe ramuri pînă la începutul primăverii, cînd se scutură, pentru a pregăti germinația unei noi generații de arbuști. Este un spectacol fascinant vederea, într-o zi geroasă de decembrie sau de ianuarie, ghirlandele de fructe portocalii ale cătinei strălucind în contrast cu albul zăpezii. Și fiindcă vorbim despre iarnă, e bine să știți că fructele cătinei se pot culege și-acum, fiind mai puternice decît înghețul. Ba, atunci cînd gerul este mai aprig, conțin maximum de vitamina C și au proprietăți vindecătoare remarcabile.

Despre fructele de cătină s-a scris și se va mai scrie mult. De ce? Pentru că este o bombă energizantă și un redutabil remediu în multe boli. Aproape nu există vitamină, oligoelement sau mineral esențial care să lipsească din fructul acru-astringent al cătinei, cel mai puternic concentrat de energie pe care natura ni-l pune la dispoziție pentru a străbate, cu bine, iarna.

Unde găsim și cum culegem fructele de cătină

Cătina crește în asociații întinse în mai toate zonele deluroase ale țării, prin albii secate, la margini de pădure, pe soluri sărace sau superficiale. Singurul element la care este foarte pretențioasă această plantă este soarele, de care are nevoie din belșug. Fructele de cătină se pot culege de la începutul lui septembrie și pînă spre primăvară. De regulă, se recoltează ramura cu tot cu fructe – arbuștii de cătină care sînt supuși acestui tratament vor scoate și mai multe ramuri noi în primăvară. Apoi, după recoltarea ramurilor, fructele sînt desprinse de pe ele cu ajutorul unei furculițe, pentru a fi folosite proaspete.

Uscarea fructelor de cătină se face direct pe ramuri, la temperaturi destul de mari, 40-50 de grade Celsius, pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură, în caz contrar existînd riscul să intre în fermentație, ceea ce le va altera proprietățile terapeutice. Uscarea durează pînă cînd fructul de cătină capătă aspectul și consistența unei stafide – semn că va putea fi conservat.